Dupa un sfert de veac de experienta americana, Dorin Tudoran, laureat al Premiului "Eminescu", spune ca din exterior pare extrem de greu de inteles de ce in Romania se intampla anumite lucruri. Rep.: - Aveti o traiectorie interesanta a vietii. Ati fost nevoit sa parasiti tara in 1985 si v-ati stabilit in Statele Unite ale Americii. D.T.: - Eu nu v-as dori dumneavoastra sa aveti aceeasi traiectorie. E o viata un pic prea tumultuoasa cea prin care am trecut eu. Acum e mai usor uitandu-ma retrospectiv, dar tocmai am recuperat 10.000 de pagini din ce a ramas din dosarul meu de la Securitate si cand vad prin ce am trecut, nu pot spune decat ca sunt foarte multumit ca sunt inca in viata. Recuperarea dosarului m-a amarat foarte tare. In momentul cand am inceput sa-l citesc, mi s-a facut efectiv rau. De cat de neoameni ajunsesera unii dintre noi, de ce erau capabili sa faca impotriva altora. Dosarul meu este aiuritor. Partea buna este ca mi-am recuperat corespondenta integrala. Am plecat in niste conditii care nu mai puteau fi evitate si era o perioada in care nu stiam ce mi se poate intampla maine. Am plecat la 40 de ani. A fost o ruptura extrem de traumatica. Daca as fi fost singur, poate nu as fi facut-o niciodata. Dar aveam o responsabilitate fata de sotia si fiica mea. Deci e mai usor cand citesti despre vietile altora ca sunt tumultuoase, decat sa le traiesti. - Ati avut mult de suferit. - Da, am avut. - Si aveti resentimente fata de persoanele care v-au facut rau in trecut? - Nu, nu am resentimente, nu sunt foarte fericit sa le reintalnesc. Mai ales pe cele pe care le-am descoperit in acest dosar ca erau informatoare ale Securitatii, ca faceau niste lucruri de o josnicie inimaginabila. Dar nu pot spune ca am vreun resentiment. - Dumneavoastra v-ati ridicat impotriva regimului, de asta ati avut de suferit. - Da, se pare ca am facut si asta. - Vorbiti-ne de activitatea