Aurel Stanciu „Milcovin”, în vârstă de 79 de ani a lucrat la mai multe ziare din Focşani şi din Moldova iar după Revoluţia din 1989 a editat în regim propriu revistele de satiră şi umor „Cu cioara vopsită” şi „Piţigoiul”.
În 1974, Aurel Stanciu „Milcovin” a colaborat cu Televiziunea Română pentru realizarea filmului documentar „Trenul vinde de la Odobeşti”. Operatorul TVR a înregistrat pe peliculă şi câteva secvenţe cu fiul jurnalistului, Silviu Stanciu, la rândul său un valoros om de presă, fost angajat al Ziarului „Milcovul” din Focşani.
De altfel Silviu este cel care a găsit în „lădiţa cu amintiri” a tatălui său filmele respective, din păcate fără sonor, pe care le-a recondiţionat.
„Pe vremea aceea sonorul era înregistrat separat. Probabil o fi pe undeva prin "benzile" lui tata. Am încercat un mix de text şi sunet, adăugând o interpretare destul de cizelată, pentru posibilităţile tehnice de atunci, a "Trenului de la Odobeşti". Înregistrarea audio e cam din aceeaşi perioadă cu filmarea. Poate în timp voi reuşi să găsesc şi înregistrarea audio, pentru a reconstitui întreaga scenă.
Nu ştiu dacă au fost trase multe duble, dar tata, la 40 de ani, părea foarte detaşat în faţa camerei (camerelor) de filmat. Păcat că nu a făcut televiziune, cu toate că regretatul Tudor Vornicu îi propusese acest lucru.
"Trenul de la Odobeşti" a fost difuzat de vreo 8 ori la televiziune, echipele de filmare fiind şi de la "Viaţa satului", şi nu trebuie privit ca un videoclip muzical, aşa cum am percepe acum,ci mai degrabă ca un mesaj, un mijloc de promovare a unui simbol al Vrancei, care îşi avea locul bine meritat în peisajului pitoresc al acelor locuri.
Ceea ce a realizat tatăl meu prin „Trenul vine de la Odobeşti”, pe lângă zburdălnicia versurilor şi a melodiei, consider a fi un demers jurnalistic neconvenţional, ce-i drept, însă pe atât de penetran
