Sunt fanul lui Roger Federer intr-o epoca in care artificiile se aprind numai deasupra unor jucatori precum Nole, Rafa si Andy. Pot fi acuzat linistit de partinire, mi-o asum si nu mi-o condamn nicio picatura.

Dar vai, prieteni, de felul cum a salvat Nole semifinala de la US Open! Era nevoie, oare, de acele volte emotionale de pe linia de fund, de facutul cu ochiul la tribuna, de zambete si aplauze INAINTE de ultima minge de meci a lui Roger? Era nevoie de o schiopatare justificativa in setul II si de o intrerupere pentru fluieraturi din inaltul tribunei? As spune cu oarecare amaraciune ca nu, prieteni, pentru ca marii campioni isi digera in liniste succesele si presupusele esecuri, intr-un soi de demnitate umila, setata perfect incat sa nu-l jeneze pe adversar. Au facut-o Rafa si Andy de-a lungul vremii, nu a facut-o Nole in aceasta seara, si nimic nu mai conteaza. De aceea, nu spun ca a meritat victoria, fiindca in lumina celor de mai sus chiar nu a facut-o.

Oh, Roger. E primul an in care sarbatorim Craciunul singuri, fara speranta, fara caldura, fara niciun pic de liniste. Te inteleg, prietene, si sufar alaturi de tine, iar la final iti spun ca ai facut o treaba buna. Atat cat te-au lasat fortele, atat cat ti-a putut mintea. Adica enorm.

Sunt fanul lui Roger Federer intr-o epoca in care artificiile se aprind numai deasupra unor jucatori precum Nole, Rafa si Andy. Pot fi acuzat linistit de partinire, mi-o asum si nu mi-o condamn nicio picatura.

Dar vai, prieteni, de felul cum a salvat Nole semifinala de la US Open! Era nevoie, oare, de acele volte emotionale de pe linia de fund, de facutul cu ochiul la tribuna, de zambete si aplauze INAINTE de ultima minge de meci a lui Roger? Era nevoie de o schiopatare justificativa in setul II si de o intrerupere pentru fluieraturi din inaltul tribunei? As spune cu oarecare amarac