În vara anului 1991, l-am văzut pe Ion Iliescu, în carne şi oase, într-o vizită de lucru la Combinatul Siderurgic Galaţi (CSG). O vizită discretă, fără forfota cameramanilor, cu băieţii din garda de corp relaxaţi, fără gură-cască şi fără aplauzele muncitorilor. Ţin minte că Iliescu asculta serios explicaţiile unui inginer în biroul de comandă cu multe monitoare şi butoane din oţelărie. (S-ar putea să mă înşel, poate nu era chiar biroul de comandă...) Preşedintele asculta şi dădea din cap. Era de bine ce-i spunea inginerul. Seara, l-am revăzut pe Ion Iliescu dând din cap la Jurnalul de la TVR, care relata despre vizita preşedintelui pe platforma siderurgică. Şi l-am înjurat, nu se mai satură de vizite de lucru, ca şi Ceauşescu! Ce însemnătate istorică a avut vizita preşedintelui la CSG? Niciuna. A schimbat destinul combinatului? Nicidecum. Mai bine de un deceniu, s-a furat tablă din Sidex nu cu camioanele, ci cu garniturile de tren! S-a furat până s-au săturat hoţii şi l-au vândut indienilor de la Mittal.
Acum, se ştie, ArcelorMittal Galaţi a fost lovit de criză, oamenii sunt trimişi în şomaj, cocseria se închide pentru că nu mai este rentabilă... Traian Băsescu tunde oaia. Televiziunile se întrec să-l filmeze. Ziariştii îl întreabă dacă va mai candida şi el răspunde: „Deocamdată avem criză, sunt europarlamentare, de asta vă arde vouă?” Apoi, după câteva zile, promite, aşa, ca să le facă în ciudă celor care s-au oripilat de aceste apucături, că va continua să meargă prin ţară şi să participe cu plăcere la sărbătorile populare tradiţionale. „Eu îmi respect poporul, nu mi-e ruşine de tradiţiile lui”, s-a enervat Băsescu.
Într-adevăr, „să-ţi ţii sărbătorile!” Numai că declaraţia de dragoste faţă de tradiţiile poporului vine în contradicţie cu „deocamdată avem criză...” Până la urmă, ori este criză, ori este sărbătoare? Ar fi o pretenţie li
