Dincolo de tot ceea ce am văzut în această campanie, mult prea gălăgioasă, se află o realitate simplă, în două dimensiuni.
Deranjul politic provocat de USL a generat inutil în societate un val de ură aproape fără precedent. Puţini mai pot discuta subiectul fără o atitudine radicală. Nimic bun nu poate produce o astfel de polarizare. Este aproape la fel ca în 1990, când aceeaşi strategie a adus minerii în Bucureşti.
Jurnaliştii care susţin principii identificabile în poziţiile celor două tabere sunt imediat etichetaţi ca fiind „băsişti" sau „antenişti". Redacţiile au ajuns şi ele să fie catalogate excesiv, cu totul. Dezbaterea publică pe tema suspendării, referendumului şi demiterii a devenit mult prea agresivă.
Politicienii au dus ura şi în piaţa publică, prin mitinguri şi contramanifestaţii. Oameni care nu au nimic personal de împărţit au ajuns să fie dispuşi să-şi dea în cap, numai pentru că nişte „strategi" de imagine au decis că le foloseşte să provoace „emoţie".
Cireaşa de pe tort a fost pusă marţi, când liderii PDL au anunţat că vor boicota referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu. Cifrele din sondajele de opinie indică faptul că, fără simpatizanţii lui Traian Băsescu, nu se poate aduna uşor majoritatea necesară validării acestui referendum, situaţie care a enervat la culme reprezentanţii USL. După două zile cu declaraţii răstite şi ridicole despre apocalipsa democraţiei, a urmat mutarea lui Victor Ponta. Un déjà vu din 1989, când manipularea lui Ion Iliescu a adus în faţa românilor vila de lux în care „se lăfăia Ceauşescu". Au lipsit, ce-i drept, blănurile doamnei Maria şi baia cu ornamente din aur.
După ora 16.00, când şi-a încheiat programul zilnic de lucru la Guvern, prim-ministrul a luat televiziunile cu el pentru o vizită într-o vilă de protocol a statului. De acolo a transmis în direct mesajul „plagiat" din teza
