După decizia de luni de la TAS, prin respingerea apelului formulat de Marian Iancu împotriva hotărârii de retrogradare a lui Poli formulate de FRF, Timişoara a câştigat: războiul onoarei, prestigiu, demnitate şi simpatie.
Cel mai mare câştig este retragerea lui Marian Iancu. Precum un pictor de icoane, instanţa de la Lausanne a curăţat chipul sfinţit al unui idol purtat ecumenic între Operă şi Catedrală, spaţiu de martiriu şi de curăţenie spirituală, de stigmatul mârlăniei, niciodată agreat de spiritul locului. Har Domnului, Timişoara eroică va redeveni o citadelă a bunului-simţ şi al onoarei! Aşa cum a demonstrat-o în secole de asuprire turco-habsburgică, va fi capabilă să renască, precum pasărea Phoenix, din propria cenuşă, fără uzurpatori de calităţi oficiale şi de mandatari ai unei lumi străine, latifundiare prin tupeu şi jignitoare prin ofensa banilor murdari.
Timişoara are şansa de a se curăţa. De a spune lumii că aşa nu se mai poate. De a face o nouă revoluţie, de data aceasta paşnică împotriva unui sistem ticăloşit în minte, măduvă şi oase. De acum înainte, oraşul revoluţiei va putea da din nou lecţii. Lecţiile demnităţii, ale reconstrucţiei şi ale reîntoarcerii la tradiţii. Bunul-simţ va triumfa. Din nou. Sub aura violetă, nu violentă. Onoarea se va reaşeza pe terenurile în care Chinezul, Ripensia, Ştiinţa au clădit o şcoală a performanţei. De a spune prostimii habotnice de senzaţional că măsura poate birui chiar şi acolo unde se lăţeşte păduchele lat al sportului rege.
Steliştii, dinamoviştii, craiovenii şi toţi enoriaşii cultului fotbal vor putea avea un reper. Mai bine sărac decât comunist, mai bine mort decât securist.
Nu e o dramă pentru nimeni că Poli va juca în ligile inferioare. Că s-a curăţat de bacilii toxici ai unui organism tuberculos şi în stare de agonie.
Poli va rămâne o icoană nepătată în sufletele sutelor de mii
