Persoanele care ţin o dietă reuşesc cu greu să scape de kilogramele în plus pentru că lipsa hranei forţează celule creierului să-şi consume propriul ţesut, ceea ce face ca senzaţia de foame să fie şi mai puternică, susţin oamenii de ştiinţă.

Atunci când nu mai consumăm calorii, nu ne înfometăm doar organismul, ci şi creierul. Potrivit unui nou studiu, neuronii flămânzi eliberează "semnale de foame", care determină creşterea nevoii de a mânca, încetinesc metabolismul şi, în cele din urmă, duc la eşuarea dietei.

Asemenea altor părţi ale corpului, şi celule creierului încep să se "mănânce", ca o ultimă încercare de a alunga foamea şi de a acumula energie.

Cercetătorii de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din cadrul Universităţii Yeshiva din New York, susţin că această descoperire ar putea contribui la crearea de noi tratamente care să ajute la pierderea kilogramelor în plus.

Când cercetătorii cu creat şoareci al căror creier nu mai putea trimite semnale de foame sau proteine care cresc pofta de mâncare, aceştia au mâncat mai puţin decât în mod normal, după ce au fost înfometaţi, potrivit Daily Telegraph.

Cel mai probabil, rezultatele sunt valabile şi în cazul oamenilor, întrucât şoarecii sunt adesea folosiţi ca modele biologice pentru noi. Chiar şi aşa, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma că acelaşi proces are loc şi în cazul oamenilor.

Înfometarea creierului

Înfometarea şi pofta de mâncare produsă de neuroni reprezintă stări semnalizate printr-un proces numit autofagie (ceea ce se traduce prin acţiunea de a se mânca singure), prin care o persoană ingeră fragmentele provenite din propriul corp, pentru alimentarea cu energie.

Cele mai multe celule ale creierului îşi păstrează autofagia la un nivel de echilibru şi nu răspund la foame. Dar neuronii aflaţi în nucleul arc