Se tot discută zilele acestea despre cine câştigă şi cine pierde din decizia CCR? Băsescu şi Ponta versus Antonescu şi Dragnea? Ce va decide USL după întoarcerea premierului din turneul de pe Noul Drum al Mătăsii? Toate aceste întrebări sunt legitime în contextul jocului politic, dar nu sunt esenţiale pentru viaţa românilor. Adevărata întrebare este legată de ce ar putea mobiliza populaţia să iasă la vot pentru modificare Constituţiei, indiferent de pragul electoral. Ce aşteptări au românii de la o nouă Constituţie? Cu ce le-ar schimba viaţa în bine? Reducerea sau păstrarea prerogativelor preşedintelui par să fie o tema mai importantă în actuala dezbatere publică decât destinul a milioane de români.

Raţional şi practic, nu există o altă soluţie decât amânarea referendumului pentru anul viitor, la un moment potrivit. Chiar şi cu trei zile de referendum, modul în care s-au aşezat jucătorii politici şi relativa lipsă de interes a opiniei publice pentru o dezbatere care seamănă mai mult cu împărţirea puterii între politicieni decât cu o grijă autentică pentru garantarea unor drepturi sociale şi economice fundamentale şi o mai bună funcţionare a instituţiilor statului în interesul cetăţeanului, fac extrem de riscant un referendum cu pragul de validare de 50%. Chiar şi la 30% prag de validare (ar trebui sa participe 5,5 milioane de români, în condiţiile în care USL a mobilizat la alegerile din 2012 4,3 de alegători) referendumul comportă un înalt grad de risc. Cu Biserica şi minorităţile de tot felul nemulţumite, cu rivalităţile şi rezistenţele din teritoriu faţă de regionalizare, cu referendumul iniţiat de preşedinte şi plasat înainte de cel constituţional, cu dificultăţi economice şi sociale semnificative, cu alegerile europene care vor vedea PSD şi PNL, dar şi PDL şi Mişcarea Populară candidând pe liste separate, cu alegerile prezidenţiale bătând la uşă - ia