E vorba de gardieni. Nu-i o meserie de invidiat sa fii gardian la puscarie. Ajungi sa imprumuti din naravurile "locatarilor" si nici nu te imbogatesti daca nu te pricepi la "combinatii". Paznicii de la Iasi, vietasi fara cazier, sunt legati prin creditele facute la banci de o slujba care nu le aduce satisfactii. Daca nu ar avea rate de platit, poate ca multi dintre supraveghetorii penitenciarului din capitala Moldovei ar renunta la slujba. Dincolo de aparentele pe care conducerea a incercat sa ni le induca, o tensiune surda si o saracie evidenta alimenteaza "integrarea" celor liberi in lumea detinutilor. Si nu invers.

Ultimele minute in puscaria de la Iasi. Obositi sa citim printre randuri si iritati de evidenta iritare a gazdelor noastre ne-am strans pentru un ultim interviu in biroul de "doi pe doi" in care lucreaza singurul psiholog pentru cei peste 1.600 de detinuti, Laura Dediu. Ne impacaseram cu ideea ca, in cele trei zile petrecute in incinta penitenciarului, deveniseram prizonieri ai unei a doua puscarii: una invizibila, dar la fel de eficienta ca cea "adevarata", care ne ingradise speranta de a vedea realitatea de dincolo de zabrele.

COTA 1:1600. Fara a mai fi insotiti de vreun agent, ne-am inghesuit in jurul tinerei firave si cu ochelari care are misiunea de a pansa sufletele din celulele de pe Copou. Cateva zeci in fiecare zi. Cinci ore de consultatii si apoi sedintele de terapie de grup. Sute de chestionare de interpretat. Suntem coplesiti de raportul nedrept: ea, singura, contra a 1.600 de condamnati. Inca e senina. Obosita, dar senina. Se innegureaza abia cand ne raspunde ca in fisa postului sau intra si gardienii. "Dar, doar la cerere. Din pacate, nu prea vin... Cu mare pacat spun, pentru ca, in primul rand, personalul ar trebui consultat."

Psihologul Laura Dediu sufera de insubordonare specifica tineretii si nu se opreste aici.