Acest text este prilejuit de nevoia de a aduce noi clarificări cu privire la introducerea pachetului de bază şi de a răspunde la unele întrebări ridicate în ultimele zile. Aş porni de la întrebarea lui Vlad Mixich – „De ce mi-aş mai plăti conştiincios contribuţia la sănătate?“, dat fiind că aceasta pare a fi o temă vehiculată, nu întâmplător cred eu, într-o anumită parte a media. Întrebarea cu pricina are, după mine, un răspuns simplu, la care putem adăuga o sumă de precizări. În primul rând pentru că suntem cetăţeni ai acestei ţări, angajaţi, se presupune cu acte în regulă, iar plata asigurărilor de sănătate nu este opţională, ci obligatorie conform legii. Pentru cei care nu o respectă există alte organe abilitate să controleze şi sancţioneze. Creşterea gradului de colectare şi conformare fiscală, precum şi aducerea la suprafaţă a economiei subterane intră în sfera de competenţă a ANAF, nu a Ministerului Sănătăţii. Pe de altă parte, este opţiunea personală a celor care pun această întrebare dacă, pentru a „face în ciuda“ neasiguraţilor, acceptă micşorarea salariului oficial, odată cu care vine şi micşorarea contribuţiei la pensii, sau intrarea într-o zonă gri, a eludării legii prin nedeclararea veniturilor câştigate în realitate. Deci să înţelegem că unii ar prefera să păcălească sau încalce legea numai ca nu cumva să acordăm servicii de prevenţie ori de medicină primară unor grupuri vulnerabile sau unor oameni aflaţi la sărăcie extremă, care „n-au după ce bea apă“? Pe aceeaşi logică la fel de bine am putea întreba, retoric desigur, de ce a plătit cineva contribuţia la sănătate până acum, mai ales în ultim Publicitate ii ani, când banii asiguraţilor s-au risipit pe internări nejustificate în spitale, iar drepturile pacienţilor au fost de multe ori doar pe hârtie. În realitate, ştim cu toţii că oamenii sunt nevoiţi să scoată bani din buzunar fie pen