Mirel Pacealoiu (37 de ani) îşi cîştigă existenţa din banii pe care Marica şi compania îi dau la fiecare acţiune pentru munca prestată la negru
La antrenamente cară, la aeroport cară, la meciuri cară, pe unde îl vezi el cară mereu cîte ceva. E omul bun la toate de la "naţională". Arată ca un luptător de categorie uşoară, îndesat şi forţos. Pare fericit printre "tricolori", dar chipul îi trădează tristeţea imensă din suflet. E orfan de cînd s-a născut, 31 mai 1973, n-are casă şi trăieşte de cînd se ştie pe unde apucă, din mila oamenilor.
Stă într-un cămin părăginit
Mirel Pacealoiu locuieşte de 10 luni într-un cămin dezafectat dintr-o unitate militară de la marginea Bucureştiului. Nu plăteşte nimic, îngrijeşte terenul de fotbal pe care se antrenează cîteva echipe din ligile inferioare . "Aici e lux. Am două cămăruţe, într-una mi-am amenajat dormitorul şi în cealaltă bucătăria. Nicăieri n-am avut aşa condiţii. De 16 ani, de cînd sînt în Bucureşti, am mai dormit la hotel Sport, vara pe terasă, iar iarna la recepţie. Apoi la baza Olimpia şi într-o clădire dărăpănată din Ştrandul Tineretului".
"Mama i-a zis bunicii că am murit"
Se aşază pe patul ponosit, "oferit de un antrenor", şi începe să-şi spună povestea tristă. "Trăiesc a doua viaţă, n-am avut copilărie. Nu ştiam ce-i ăla Crăciun sau Revelion, nici cînd era ziua mea nu ştiam. Şi acum fac sărbătorile singur, dar m-am obişnuit. Nu-mi cunosc părinţii. Mama m-a abandonat după naştere, la maternitatea Polizu, iar în certificatul de naştere e trasă line în dreptul tatălui. La 18 ani am căutat-o pe mama, dar am găsit-o pe bunica-mea, care mi-a zis:
"Luam bătaie şi cerşeam"
Mirel fixează un punct invizibil şi continuă: "Statul m-a dus la orfelinat, în Slobozia. Acol
