Cateodata imi este groaza sa ies pe strada. Se vede prea bine. Imi este groaza sa intru intr-un magazin, pentru ca si acolo se vede. Imi este frica sa ma uit la oameni, pe strada, ca sa nu citesc pe fete. Se vede si acolo. Doamna SxRxCIE, caci despre ea este vorba, ne-a cuprins pe toti moldovenii ca intr-un cleste imens care sufoca incetul cu incetul. In timp ce o mica parte a romanilor, mai descurcareti din fire sau mai... nesimtiti si fara constiinta, s-a descurcat pe spinarea prostimii (in paranteza fie spus, oriunde in lume se intampla la fel, dar parca mai mult ca oriunde aici, la noi), cei care nu au avut nimic au coborat acum sub linia lui ZERO. De ce? Simplu. Deoarece totul a plecat de la un nivel prea mare pentru ca procesul sa poata fi stopat. Lupte politice, politica, politicuta si altele din aceeasi gama ne-au adus in situatia sa nu mai vedem pe strada decat SxRxCIE. Si totusi, de ce? Nu numai pentru cele mentionate in randurile de mai sus, ci si pentru ca romanului nu-i pasa, pur si simplu. Dupa atatia ani de promisiuni electorale fara acoperire in realitate, romanii s-au invatat cu acest stil de viata care presupune o saracire sistematica, zilnica, ce parca nu mai are final. Datorita sperantelor inselate, romanii sunt acum, practic, scuzata fie comparatia, niste boi de jug care nu au nici sentimente, nici pretentii. Sunt niste biete animale care nu mai nazuiesc decat la o supravietuire cat mai indelungata, chiar daca la limita.
Si totusi, pentru a opri generalizarea, nicaieri nu se vede mai bine saracia din Romania decat in sarmana Moldova, parasita rand pe rand de toti cei care au promis marea cu sarea, dar care, atunci cand s-au vazut in fruntea tarii, au uitat tot. Moldovenii au fost tratati inca din 1990 ca niste masini de votat ce pot fi alimentate cu promisiuni, iar de atunci s-a mers pe acelasi principiu. Se apropie campania pentru ge
