Este din ce in ce mai clar ca intreaga tevatura de la Curtea Constitutionala a Romaniei va ramane intre paranteze. Din pacate. Daca acolo nu se va lua o decizie ferma, in sensul validarii ori invalidarii referendumului, atunci cartoful fierbinte, transformat in minge de foc, se va intoarce de unde a plecat. Adica in Parlamentul Romaniei. Unde va fi luata o decizie finala privind demiterea lui Traian Basescu. Care nu e greu de ghicit. Numai ca legitimitatea demiterii, in exterior cel putin, va fi mai mica. Iar costul mai mare.

Cand exista o problema de tip constitutional, ideal este ca ea sa fie rezolvata cum scrie la Legea fundamentala, in interiorul celei mai autorizate institutii. Care este Curtea Constitutionala a Romaniei. Indiferent de componenta ei, atat de discutabila din punctul de vedere al pregatirii in materie a unor judecatori ori a afilierii politice a acestora. Afirmatia de mai sus este atat pentru uz intern, cat si pentru uz extern. Asa cum e, Curtea Constitutionala este sau ar trebui sa fie mai credibila pentru cetatenii Romaniei decat prima scena politica a tarii, care este Parlamentul. Iar in statele Uniunii Europene, unde curtile constitutionale nu sunt alcatuite in baza unui algoritm politic, institutia este de-a dreptul sacralizata. Dar de ce cred eu ca nu Curtea Constitutionala va solutiona, in cele din urma, acest diferend al validarii ori invalidarii referendumului?

Daca nu s-ar fi intamplat cate s-au intamplat in ultimele zile, tot aveam nenumarate motive de scepticism. Si nu ma refer aici la disputa teoretica. La interpretarea stricta a actelor normative, incepand cu Legea fundamentala, in functie de care poate fi apreciat cvorumul, pentru a se ajunge la concluzia daca a fost sau nu indeplinit pragul de 50 la suta plus unu. Si nici la maniera in care Curtea ar putea interpreta sau ignora boicotul facut de PDL si de pr