Dacă pasărea nu cântă?Nobunaga răspunde: «Ucide-o!» Hideyoshi răspunde: «Fă-o să vrea să cânte!»Ieyasu răspunde: «Aşteaptă!». (Poezie populară japoneză)

Poezia s-a născut în Japonia medievală, la sfârşitul secolului al XVI-lea. Cei trei samurai au schimbat definitiv destinul unei ţări sfâşiate de un război continuu. Dintre ei, Hideyoshi a fost adevăratul rege. Când a pornit la drum, Taiko, aşa cum este cunoscut în istorie, avea trei lucruri. Un vis, o ambiţie neclintită şi o lege personală. Tot ceea ce va face va face bine şi până la capăt. Aşa a reuşit să conducă o ţară.

Viaţa este scurtă. Samuraii o măsurau în limita a 50 de ani. Unii dintre noi nu trăiesc cu adevărat nici 10. Cei mai mulţi se nasc deja morţi. După şi înainte nu e nimic. De aceea, tot ceea ce contează e cuprins în această limită. Ca să faci cu adevărat ceva, singura cale e să ai un vis şi să îl urmezi. Iar în drumul tău să atingi destinele cât mai multor semeni.

Cum poţi face asta? Prin muncă. Trebuie să muţi munţii din loc. Să sfredeleşti stânci dure. Să cobori şi să te ridici de o mie de ori. Iar pentru asta trebuie să acţionezi. Cu mâinile în sân nu îţi vei găsi niciodată drumul. Singur nu vei reuşi. Egoismul nu îşi are loc în marile destine. Ca să reuşeşti, ai nevoie să-i convingi şi pe alţii să creadă. Să muncească. Însă nu oricum.

Este cât se poate de greşit să crezi că munca ţine de trup. Dacă nu pui suflet, pasiune în ea, nu te deosebeşti cu nimic de un cal ce trage la plug. Cei mai mulţi lucrează pentru a-şi satisface nişte nevoi primare. Pentru pâinea de pe masă, pentru haine ori pentru a putea merge într-un concediu. Astfel, ecuaţia e simplă. Muncă = Bani = Viaţă. Dintr-o astfel de matematică a existenţei este imposibil să extragi un ţel. E absurd să ai aşteptări mari de la oameni cu aşteptări atât de mărunte. Munca devine o rutină, iar rezultatul o mediocrit