O luptă inegală
I
raze lungi/ posomorîte
căzute peste ochi
trimite Helios către muritori
II
în zori se curăţă/ pe faţa-i aurită
de nouri
şi-ncet cărarea/ pe valuri/
către ţărmuri îşi îndreaptă
o sferă/ la-nceputuri roşie/
întunecată
se-ncinge pînă la incandescenţă
Oceanul se trezeşte/ îşi trimite valuri
pe spinarea lor saltă calea
ce soarele aşterne peste ape
către închinătorii răsăritului
III
cuprins/ de lungi regrete
ce ziua-ntreagă le adună
soarele-n apus
peste Ocean/ îşi trage către sine
calea de foc/ tot mai secătuită
abia de se mai vede
dar discul/ de acuma roşu
faţa îşi îngroapă în nouri de tristeţe
în marele Ocean al nopţii/ potopit de ape
IV
ultima lumină învăluie Cetatea
părăsită/
pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva
sînt astăzi paragină/ uitare
peste tot doar mîna lungă şi uscată a sărăciei
V
din discul roşu
şi ultima felie o înghite marea
am rămas cu înserarea şi mirosul de alge
o briză aleargă către maluri
alungată de apele uşor fremătătoare
neliniştite/ respiră obosită
ca sufletul ce încă mă-nsoţeşte
VI
seara se lasă cotropită
înghiţită de gura întunecată
ce se ridică lacom din Ocean
o luptă inegală/ c-un uriaş Balaur
ce trage cortina înstelată a nopţii
VII
Arhanghelul/ uitat pe ţărm
se mişcă/ prin ceaţa
ce-nvăluie timid întreaga plajă
cutremurate îi sînt aripele
ce leagă de pămînt/ inima şi gîndul
***
închis/ pentru că admiraţia nu-i dată oricui
ascuns după gratii
pentru că şi-a îndreptat privirea
obligat la penitenţă şi supliciu
pentru că a refuzat febra îndru
