"N-am avut abonament gratuit la fericire..."
Lucian Avramescu, "un poet al iubirii", director general al AM PRESS, împlineşte mâine 61 de ani. La mulţi ani!
"Telefonul Ramonei Vintilă a picat ca o grindină. În curând e 14 august, zice colega de la Jurnalul Naţional, şi trebuie să mă supun ritualului unor întrebări. Vine o vreme când ziua de naştere pică mai des, ca un junghi, ca plata chiriei. Mă uit pe întrebări. Sunt deştepte. Multe sunt legate de poeziile mele. Păi de ce să-mi mai bat capul şi să nu le oblig pe ele să răspundă? Deschid una din cărţile mele. Citesc: «Am mulţi duşmani, multe ghinioane/ zilele mele ar putea fi de o tristeţe fără cusur/ m-am băgat în o mie de încurcături amoroase/ şi totuşi sunt optimist,/ iar când îmi ajunge cuţitul la os înjur/». Şi mai departe: «Cu cât sunt mai trist cu atât sunt mai vesel,/ cu cât râd mai tare/ cu atât mai bine îndes pălăria/ pe lacrima mea cât o bivoliţă». Şi totuşi, cum aş putea să răspund astfel unor întrebări serioase? Ramona mă chestionează despre copilărie, tinereţe. Iată răspunsul unei poezii: «O vreme am sărutat lumina/ lângă stâlpul înfrunzit al casei părinteşti;/ atunci/ multe alunecau la vale o dată cu pârâul nichelat al grădinii/ şi prea puţine îmi apăsau inima». Ar putea fi acesta un portret de adolescent - «iată-l, Doamne, cine-o fi nu ştiu,/ are-un fel de iarbă în privire/ şi miroase-a vânturi din pustiu/ şi miroase a împotrivire//face rele, Doamne, printre nori/ dă cu îngeri, li se culcă-n prag/ are-n schimb o milă de cocori/ şi-am simţit că ţi-e şi ţie drag». În legătură cu fericirea? N-am avut abonament gratuit nici la noroc, nici la fericire, stimată colegă.
Nu mi-au căzut cozonaci din cer în bătătură, iar ceea ce am dobândit în viaţă a fost prin sforţare proprie. Nici clipele de fericire, dacă nu le confund cumva, n-au venit ca o ploaie de la Dumnezeu. Ce
