Ziua de 1 septembrie 1939 va ramine pentru totdeauna in istoria omenirii ca data izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Insa pentru popoarele tarii noastre si in mod cu totul special pentru Rusia, si mai importanta este o alta data – cea de 17 septembrie – ca punct de referinta a vinei noastre nationale fata de polonezi. In ziua respectiva doua regimuri totalitare – cel rasaritean si cel occidental – au comis, sub privirile cinic-ingaduitoare ale lumii libere, una dintre crimele cele mai odioase ale secolului al XX-lea: o noua impartire tilhareasca a statului polonez.
Dupa cum se stie, al Doilea Razboi Mondial a fost declansat de Occident in numele independentei Poloniei. Atacatorul a fost invins. Si se parea ca insasi dreptatea a invins. Dar, din pacate, Polonia nu si-a recapatat libertatea, asa incit toate jertfele indurate pentru atingerea acestui scop s-au dovedit zadarnice.
Fara indoiala ca responsabilitatea pentru aceasta stare de fapt o poarta mafia politica, mafia care exercita o dictatura singeroasa asupra popoarelor tarii noastre, iar dupa cum prea bine se stie, crimele sint savirsite de persoane, insa raspunderea cade pina la urma pe umerii poporului. Si tocmai de aceea, privind retrospectiv, noi, intelectualii rusi, trebuie sa luam astazi asupra noastra, cu un sentiment de amaraciune si regret, responsabilitatea pentru atitea pacate strigatoare la cer, care, in numele Rusiei, au fost savirsite impotriva Poloniei.
Crima de la Katyn, tradarea fata de Insurectia varsoviana din 1944, incercarea de a inabusi efervescenta politica din anul 1956 – toate acestea sint cauze ale vinei noastre nationale generale, cauze pe care nimic nu le poate sterge; obligatia care ne revine noua, o obligatie istorica, de lunga durata, este sa ne rascumparam aceasta vina.
Insa, in acelasi timp, constientizind pe deplin responsabilitate
