- Cultural - nr. 966 / 5 Martie, 2012 "Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului”. (Efeseni. 6, 11) In zilele noastre, a capatat amploare ideea ca discutiile despre diavol nu mai sunt potrivite. Exista chiar persoane cu anumite functii de slujire in cler, care prefera sa nu vorbeasca despre existenta diavolului, iar acest lucru il bucura foarte mult pe ispititorul, deoarece, cu cat este mai acoperit si mai putin familiar, cu atat isi poate duce mai usor la indeplinire scopul sau malefic in vederea pierderii omului. E ciudat si de neinteles faptul ca, pe de o parte, "diavolul nu exista” pentru lumea de astazi, si pe de alta parte, prezenta lui este din ce in ce mai vazuta in viata omului si a societatii. Conationalii nostri il pomenesc cu lejeritate de dimineata pana seara, il pomenesc ca pe un personaj foarte simpatic chiar, fara sa-si dea seama ca aceasta bunavointa fata de diavol, chiar ii tine intr-o relatie sufleteasca cu el. Urechiusele romanilor sunt ciulite la diavolul, care le vorbeste prin toate mijloacele de dimineata pana seara tarziu, uneori toata noaptea: prin ziarele si tipariturile rusinoase, prin radio si, mai inainte de toate, prin televizor. Am putea chiar zice ca diavolul vorbeste bine romaneste. Sfanta Scriptura spune ca de la inceput diavolul a fost ucigas. El a invatat pe Eva sa manance din pomul oprit, a invatat pe Cain sa-si omoare fratele, a invatat pe Noe sa se imbete, a invatat pe fiul lui Noe sa rada de tatal sau, a invatat pe David sa se desfraneze, si tot el a invatat lumea sa nu asculte si sa nu creada in Dumnezeu. Tot din Sfanta Scriptura aflam ca satana, stapanitorul acestei lumi, este intotdeauna printre noi, in jurul nostru, si impreuna cu el sunt legiuni intregi de slujitori. Diavolul ispiteste si azi lumea la rele, la nedreptate si la tot felul de pacate, iar omul, cand este