Niciodata nu mi-am pus problema de ce nu avem intelectuali de stinga, care sa se manifeste ca atare in spatiul politic din Romania. Bine, acum stiu ca exista si intelectuali atasati valorilor stingii, doar ca aici vorbim de aceia care sint prezenti in spatiul public si care de obicei militeaza pentru ceva. Aceasta ar fi problema de fapt, nu exista un numar semnificativ de oameni care sa fie perceputi ca formatori de opinie si care sa vorbeasca si sa scrie frumos si pentru partidele politice care se revendica ca fiind „de stinga“.
Din cite imi amintesc eu, problema a fost cel mai transant pusa de Ion Iliescu, care in preajma campaniilor electorale nu se pricopsea decit cu Razvan Theodorescu si inca vreo doi-trei cu profiluri publice mult mai slabe. Asa ca, prin acest numar al Observatorului cultural este, cred, pentru prima data cind sint pus in fata unei problematici mult mai ingenue: aici este vorba, simplu, despre lipsa de alternative ideologice, nicidecum de a-i bate pe umar pe Iliescu sau Geoana, lipsiti in spatiul politic de sustinere din partea unor intelectuali.
imi amintesc diverse ocazii in care se deplingea lipsa „intelectualilor de stinga“ si mai ales exclamatiile consternate care nici ca-si puteau explica fenomenul, pentru ca doar in Franta intelectualitatea este de stinga. Cum se face ca la noi este perceputa ca fiind de dreapta?! Si, mai ales, cum se face ca in Europa Occidentala stinga a dat nume de marca printre intelectuali, iar in Europa fosta comunista lucrurile stau exact invers, dreapta este mult mai prolifica?
Evident, in aceasta dezbatere ne putem lansa in discutii interminabile de genul „dar ce inseamna stinga/dreapta“, care este intelesul istoric sau ideologic al termenilor sau daca mai putem vorbi astazi despre acest clivaj, stinga/dreapta, cind singura „ideologie“ a partidelor este puterea ca scop in sine. D
