Conform tradiţiei populare, Sfântul Haralambie este stăpân peste Moarte, stabilind, pentru fiecare muritor în parte, în ce chip îşi va da sufletul, "desfăcându-i cu ciocanul şi cu coasa toate încheieturile în momentul morţii". Tot el ţine în frâu toate bolile şi le dă drumul în lume cu măsură, pedepsindu-i la momentul potrivit pe cei care nu i-au ţinut ziua.

Cea mai înspăimântătoare era însă Ciuma, întruchipată într-o făptură diavolească ce zbura, călătorind din loc în loc şi curmând viaţa oamenilor, secerându-i ca şi cum ar fi spice de grâu ce au dat în rod. Dacă nu ar fi fost Sfântul Haralambie să o prindă în lanţ, ea ar fi pustiit deja pământul. "Şi Ciuma, care are aripi şi o sabie lată în mână, cum se vede scăpată din lanţul în care e ferecată, îndată aleargă la oamenii care nu-i ţin ziua Sf. Haralambie şi pe toţi îi omoară."

Alimente sfinţite

Ca să se protejeze, oamenii nu lucrează nimic şi ţin post, având grijă să dea de pomană turte proaspăt scoase din vatră, colivă şi lumânări. O parte din colacii sfinţiţi sunt păstraţi pentru a fi mâncaţi atunci când corpul are nevoie de însănătoşire. "Unele femei fac un colăcel, pe care-l coc înainte de răsăritul soarelui, singur în cuptor. După ce s-a copt, îl scot afară şi-l rup în patru bucăţi, şi apoi îl azvârle în cele patru puncte cardinale. Aceasta înseamnă că dau de mâncare la toate gujuliile din lume." (Simion Florea Marian – "Sărbătorile la români") Alteori, gospodinele pregătesc câte o găină în cinstea Sfântului Haralambie (pomenit la 10 februarie) şi o dau de pomană la cei sărmani sau la vecini. O parte din coliva sfinţită este păstrată şi cu ea se unge tulpina copacilor din livadă ca să nu se usuce pe perioada verii.

În ziua Sfântului Haralambie, gospodarii se duc la biserică şi aduc apă sfinţită. Cu această agheasmă se stropesc animalele de prin curte ca să f