Un junior de 11 ani de la Sportul Studenţesc se luptă cu o boală gravă, cu speranţa că, "atunci cînd o să mă fac mare vreau să joc la Manchester United"
Nicolae Simion este un puşti pe care tatăl său l-a îndrumat spre fotbal încă de la 7 ani. "L-am dus la Sportul Studenţesc, pentru că la Steaua şi Dinamo selecţia se face pe pile. Cornel Jurcă i-a remarcat dîrzenia şi chiar dacă nu era printre cei mai înalţi copii l-a făcut fundaş central la grupa ’98",zice părintele. "Îmi place mult de tot să fac alunecări", explică Nicuşor procedeul său preferat în lupta cu atacanţii.
Are dermatomiozită
De un an şi şapte luni, destinul i-a retezat lui Nicuşor, legătura cu marea sa pasiune. Nu mai poate juca fotbal. Din decembrie 2007, trăieşte o dramă cumplită. "Pe 23 decembrie 2007 a jucat la Cupa «Moş Crăciun», iar după cîteva zile i s-au înroşit pleoapele şi a început să i se umfle faţa", rememorează trist tatăl copilului. Diagnosticul a căzut ca un trăsnet: băiatul suferă de dermatomiozită, o boală rară care i-au diminuat masa şi forţa musculară. Atît de mult încît nu mai poate sta în picioare.
E dinamovist
Acum, Nicuşor e internat la Spitalul clinic de urgenţă pentru copii "dr. Victor Gomoiu" din Bucureşti. Aşteaptă vizita jurnalistului stînd pe un scăunel din rezerva lui. E roşu la faţă, dar nu de emoţie, e un simptom al bolii. Găseşte resurse să întindă mîna şi să dea noroc. E slăbit, mişcările-i sînt lente. Al doilea semn al bolii.
Ochii i se luminează brusc cînd primeşte cadoul-surpriză făcut de GSP: o minge cu autografele fotbaliştilor de la echipa lui de suflet, Dinamo. "Oau, o voi pune la loc de cinste în vitrina mea cu diplome şi trofee de acasă".
"Muncesc să învăţ să merg"
Părinţii sînt optimişti: "Nicuşor e mult mai bine. Ajunsese de la 33 de kilograme la 22, iar acum are 26 de kilograme. P
