Răzvan Alexandru este genul de bucătar pentru care gastronomia este o artă pe care o practică cu multă pasiune. S-a întors în România după ce a lucrat în Spania la un restaurant de top, El Bulli, aducând cu el nu numai o sumedenie de reţete, dar şi aproape 1000 de cărţi de specialitate. Are în permanenţă la el o agendă pe care-şi notează toate ideile ce-i vin în timp şi pe care apoi le experimentează asemenea unui alchimist.
Ai lucrat în restaurante de top, ai acumulat experienţă. Nu te tentează să deschizi o şcoală de bucătari în România? Există şcoli bune de bucătari la noi?
Razvan Alexandru: Ca să-ţi deschizi o şcoală bună de bucătari este nevoie de o sumă mare de bani şi nici nu mă atrage ideea. Îmi place mai mult partea de consultanţă pe care o acord restaurantelor şi hotelurilor din România. Sunt promotorul bucătăriei moleculare şi acord şi cursuri de gătit la domiciliu. Două-trei familii se adună la cineva acasă, stabilesc tema, eu le spun ce trebuie să pregătească pentru ceea ce doresc să înveţe şi apoi ne întâlnim.
În ceea ce priveşte şcolile de bucătari de la noi, da, există. Din păcate, nivelul acestor şcoli este unul mediu, dat fiind preţul pe care un tânăr român îl poate plăti pentru şcoală. În Europa un curs de şase luni sau unul de un an poate costa 15.000-20.000 de euro. Este un preţ normal. Singurul material didactic pe care l-am avut eu la şcoala de bucătari pe care am făcut-o în România - şi a fost una destul de bună - a fost cartoful, cu care ne-am jucat săptămâni întregi. Într-o şcoală bună din Europa, la un preţ bun, real, pentru ambele părţi, materialul didactic este mult, mult mai amplu. Am făcut câteva stagii în Franţa, Spania, şi Andora şi acolo mergeam la fabrici de ulei de măsline pentru a vedea care sunt etapele fabricării uleiului extravirgin sau în ferme de animale şi abatoare pentru a vedea când şi cum se sacrific