L-a primit cu onoruri pe dictatorul kazah, face campanie electorală pentru Sarkozy şi ignoră libertatea şubredă din Rusia. Sunt compromisuri pe care cancelarul Merkel le-a calculat exact.
Torturarea deţinuţilor politici, intimidarea jurnaliştilor, încălcarea libertăţii religioase a propriilor cetăţeni, fraudarea alegerilor, încurajarea cultului personalităţii. Sunt doar câteva dintre criticile care îi sunt aduse lui Nursultan Nazarbaiev, care conduce Kazahstanul de mai bine de 20 de ani.
Jurnaliştii germani de la „Der Spiegel" amintesc că în 2010, când universitatea din Astana a primit numele lui, preşedintele kazah a declarat cu modestie prefăcută „că nu a fost ideea lui, ci că aşa vrea poporul". N-a refuzat nici titlul de „conducător al naţiunii" pe care i l-a dat la împlinirea a 70 de ani Parlamentul ţării. Documente ale Ministerului Afacerilor Externe de la Berlin, citate de revistă, notează că Nursultan Nazarbaiev „conduce ţara cu mână de fier", că „încalcă drepturile şi libertăţile democratice" şi că tolerează „corupţia şi intervenţia politicului în Justiţie".
Cancelarul german a reuşit să facă ww de toate aceste lucruri şi l-a primit cu toate onorurile pe preşedintele kazah Nazarbaiev, la Berlin. Agenda acestuia din urmă a inclus o conferinţă de presă comună cu Merkel, o întrevedere cu preşedintele Christian Wulff, o alta cu fostul ministru de Externe Hans-Dietrich Genscher - printre primii politicieni care au vizitat Kazahstanul în 1991, după proclamarea independenţei de URSS - şi oportunităţi de imagine pentru jurnalişti. Toleranţa cancelarului german este însă bine calculată, scrie presa germană.
Fuga după metale rare
Kazahstanul este o ţară extrem de bogată în resurse naturale, fiind cel mai mare producător de petrol din Asia Centrală, are rezerve imense de gaze şi uraniu, cărbune, cupru, zinc, mangan, fier şi