Puiu şi Vasilică işi dau miinile. Zoli trece de sus in jos palma peste miinile lor strinse şi disputa poate incepe. Cele două părţi semnaseră acordul. Soldaţii işi arătau puştile, tunurile stăteau gata să tragă, gloanţele zornăiau vesele.
Toţi eram numai ochi şi urechi.
- "Inalt spirit civic", incepe Vasilică rar, inseamnă că n-am fugit ca voi. Inseamnă că am rămas acolo şi nu m-am temut...
- Băi, n-ai fugit din cauză că te căcai pe tine de frică, urlă Puiu. Ai uitat că ţipai ca din gură de şarpe?
- Ţipam ca să vă avertizez, spuse Vasilică. Dar n-am fugit. N-am fost laş. am stat acolo pină la capăt şi am privit.
Două-trei secunde s-a lăsat o tăcere incordată. Era cam prea de tot: ăsta ne făcea laşi pe faţă, după ce nu păţise nimic, iar noi il ascultam.
- Ai pierdut, zise Puiu, hotărit. Nu asta inseamnă "spirit civic"!
- Ba da, spune Vasilică.
- Ba nu, spune Puiu.
- Să hotărască Zoli, zise atunci Vasilică. Nu eu, nu tu şi nici restul. Zoli e arbitrul, el să decidă.
Zoli avea piciorul drept bandajat pină la şold şi stătea sprijinit mai mult in celălalt. De emoţie, se lăsă tare pe piciorul rănit şi urlă de durere.
- Auuuuu!
- Nu asta te-am intrebat eu, spune pe un ton aproape ca-n filme Vasilică.
Din secunda aceea, "Nu asta te-am intrebat eu" deveni şlagărul verii. Am folosit expresia asta pină am tocit-o. Cum ridica unul o chestie, cum i se răspundea, cu o intonaţie de Al Capone inainte de a-şi ciurui adversarul: "Nu asta te-am intrebat eu!", iar in clipa următoare, ne tăvăleam pe jos de ris.
Aşa s-a intimplat şi acum: Zoli a urlat de durere, Vasilică i-a spus "Nu asta te-am intrebat eu" şi situaţia, in ciuda incordării de dinainte, ni s-a părut atit de comică, incit am izbucnit imediat in ris.
A fost prima expresie colectivă lansată de Vasilică in vara aceea, insă a devenit mai celebră dec