Exista un program de computer care iti permite sa ajungi cam in orice punct al planetei, sa numeri cele 14 bombardiere Tu-160 (cod NATO, Blackjack) de pe baza aeriana Engels din estul Rusiei, sa privesti melancolic platforma a treia din Turnul Eiffel sau pe cea de la etajul 101 din Empire State Building si chiar sa te plimbi de la Piata Victoriei pana la Televiziune. Am trecut prin aceste peisaje, dar recunosc ca m-am concentrat pe alte doua tinte, complexul spatial Kennedy, din Florida, si cel aflat acum in Kazahstan, la fel de celebru, Baikonur. Exista un program de computer care iti permite sa ajungi cam in orice punct al planetei, sa numeri cele 14 bombardiere Tu-160 (cod NATO, Blackjack) de pe baza aeriana Engels din estul Rusiei, sa privesti melancolic platforma a treia din Turnul Eiffel sau pe cea de la etajul 101 din Empire State Building si chiar sa te plimbi de la Piata Victoriei pana la Televiziune. Am trecut prin aceste peisaje, dar recunosc ca m-am concentrat pe alte doua tinte, complexul spatial Kennedy, din Florida, si cel aflat acum in Kazahstan, la fel de celebru, Baikonur.
La 9 Mai a avut loc acolo, intre Aeroportul Tyuratam si vechile rampe de lansare, ultima parada militara. In curand, trupele locale se vor intoarce in Rusia, iar cercul cu diametrul de 100 de kilometri din inima stepei, plin de cladiri si silozuri abandonate, va continua sa fie frecventat de pastori, de regula evacuati doar in preajma lansarilor.
Am vazut Baikonurul doar la televizor, in ziua in care am comentat inceputul unei misiuni spatiale (Apollo-Soyuz, 1975) facand risipa de metafore si fara sa ma gandesc ca enormul complex ar putea fi vreodata in pericol. Au trecut cateva decenii, programele spatiale cu caracter militar ale Rusiei au fost mutate pe alte meleaguri, dar Baikonur ramane esential pentru misiuni comerciale si pentru supravietuirea statiei spati
