Moș Crăciunul cel tânăr și slăbuț își bea repede cafeaua, își aranjează freza și trântește ușa după el: „Repede că ne grăbim!”. Peste o oră jumătate „va intra în contract” pe scena unei școli particulare din București și, ca de obicei, are mari emoții. Dacă nu găsește adresa? Dacă nu merge microfonul? Dacă o să-l tragă de barbă vreun neastâmpărat? Urcăm în Logan, el în față, noi în spate. E îmbrăcat în jeanși din cap până-n picioare, să-i fie mai ușor pe drumuri. Ne aruncă în treacăt: „Neapărat vă puneți centura! O să vedeți de ce!”. Ne înghesuim pe bancheta din spate, burdușiți între două scaune de bebeluș, cutii, recipiente, foi, cârpe, Pamperși, o barbă lungă, albă și un costum roșu.
„Dacă n-a nins, am oprit sania pe marginea drumului și am făcut autostopul”
Moș Crăciun ia viraje bruște, se strecoară ca Salvarea printre mașini, are gesturi mărunte și repezite, se tot uită la ceas, bate nervos cu degetul pe volan, înjură în surdină și vorbește de unul singur („Hmm, dacă trec de gardul ăsta sunt ajuns”). Așa face mereu când se grăbește, parcă nu i-ar mai ajunge timpul. Abia la semafor se mai relaxează și parcă atunci ne vede prima dată la față. Se recomandă: Andrei Călinescu. „Scuze că par așa... și așa..., dar sunt abia coborât de pe schelă”, zice. Care schelă? Aia de pe care face pictură murală, să-și câștige existența în restul timpului. Moș Crăciun e artist plastic și se mândrește cu asta. Are de crescut doi copii, așa că cei 1.500 – 3.000 de lei pe care îi câștigă de Sărbători sunt un adevărat sprijin pentru familia lui. De cinci ani face pe Moșul și adoră asta. E terapeutic, măcar o dată pe an, să te cobori la mintea copiilor. „M-au întrebat odată niște copii unde mi-e sania și hehehe, ce era să zic? I-am păcălit și eu că, dacă n-a nins, asta e, am oprit sania pe marginea drumului și am făcut autostopul”.
Se simte important atunci când,
