Colind nestingherit prin Bundestag, între zecile de curioşi. Împletire de nou şi vechi, modernism pitulat după pereţii bătrânului palat, rămas spre aducere aminte. Iar memoria lucrează, nu stă deloc. Bunăoară, pe treptele de la intrare îi văd parcă pe proaspeţii parlamentari Hitler, Goebbels şi Göring păşind ţanţoşi în uniformele lor împieliţate. Ducă-se pe pustii, cu măcelurile lor cu tot ! La subsol, pe o bucată din infamul zid berlinez păstrat intact, mă înfior iarăşi. Tencuiala e mâzgălită cu litere chirilice, ocupantul sovietic pare să nu fi plecat încă. Îi simt duhoarea de vodcă şi sudoarea râncedă, vorba abrazivă. Nu demult, kaghebistul Putin se juca pe aici de-a spionul, cu droaia lui de agenţi acoperiţi. Vremurile se schimbă, ca şi spionii, nu şi năravurile, ochi pentru ochi şi ureche pentru ureche, fiecare monitorizează pe fiecare... S-au sofisticat doar mijloacele tehnice de înregistrare şi interceptare, în rest proslăvim... corectitudunea politică. Alung stafiile demagogiei planetare şi mă zgâiesc la măruntaiele uriaşului fără de care Europa ar arăta altfel. Nimic nu scapă curiozităţii vizitatorului, totul este la vedere. Sticlă şi ciment nesclivisit, nevăruit. Transparenţă şi austeritate, aşa au gândit nemţii construcţia destinată aleşilor neamului, trimişi să le legifereze prezentul şi viitorul. Birourile sunt cam cât o garsonieră din Berceni, iar mobilierul ca la un “serele” din Videle. Germanul detestă luxul, risipirea în extravaganţe. Păi, din “hala” lui Zgonea ăia şi-ar fi făcut sală de şedinţă. Altminteri, sala lor aduce cu un acvariu, cel puţin aceasta este senzaţia, oriunde te-ai aşeza e cu neputinţă să te fofilezi. Camerele de filmat şi aparatele de fotografiat te urmăresc neîncetat şi bicisnic. Chiar şi din vârful cupolei, cum s-a şi întâmplat de altfel, de aceea s-a apelat la soluţia jaluzelelor de protecţie. Să nu cumva să plece în re