Cu toate că România înregistrează cea mai slabă rată a absorbţiei de fonduri europene, viteza de absorbţie aproape că s-a triplat în ultimul an, de la 4,6% la sfârşitul primului semestru din 2010, până la 13,2% la sfârşitul lui iunie 2011, potrivit unui raport al UniCredit Ţiriac Bank.

Dacă în primii doi ani din perioada 2007-2013, rata de absorbţie era aproape aceeaşi pentru toate ţările beneficiare (între 5% şi 5,6% din total, la finalul lui 2008), în 2009 şi 2010 diferenţele s-au accentuat în favoarea ţărilor baltice, Sloveniei şi Poloniei, iar România a ajuns să ocupe detaşat ultimul loc, fiind la distanţă apreciabilă chiar în urma Bulgariei.

Astfel, la finalul lui 2010, Estonia şi Lituania conduceau detaşat în clasamentul absorbţiei, cu rate de 34,7% din total, respectiv de 33,6%, fiind urmate de Letonia – cu 24,8%, Slovenia – cu 24,3% şi Polonia – cu 23,2%.

La polul opus, România încheia anul 2010 cu o rată a absorbţiei de 12,7%, cea mai joasă din UE, fiind depăşită de Bulgaria, care înregistra a doua cea mai slabă absorbţie, de 15,1%.

Ce au făcut alţii şi noi nu am făcut?

Pentru perioada 2007-2013, România are alocate fonduri structurale de 19,2 miliarde euro (79,2 miliarde lei). Pentru atragerea acestor fonduri, s-au depus proiecte cu o valoare de 181,5% din total alocări, din care au fost aprobate proiecte cu o valoare de 63,3% din total alocări. Pe partea proiectelor aprobate, banii intraţi de la UE au ajuns până în prezent 13,2% din total, din care prefinanţările reprezintă 8,4%, iar finanţările efective – doar 4,8%.

La o primă vedere am putea crede că am depus prea puţine proiecte eligibile, bancabile. Totuşi, deşi avem o rată foarte mare de proiecte neeligibile în total proiecte depuse, România stă mai bine decât Polonia. Şi totuşi cum de are Polonia o rată de absorbţie mai mare faţă de total alocări?

Răspunsul