Putine populatii sunt cele care, in istoria apropiata, si-au manifestat, atat de entuziast cum au facut-o romanii, dorinta de a intra in familia statelor europene. Cum de, in numai cativa ani, au ramas atat de putini? De ce, astazi, jumatate dintre romani sunt fie eurosceptici, fie anti-europeni? In analiza data publicitatii ieri, am semnalat cateva posibile cauze. Cred insa ca radacinile euroscepticismului, in ceea ce-i priveste pe romani, sunt mai putin generale si mai mult punctuale.
Euroscepticismul in sine nu este un fenomen grav. Un cetatean european care intra in aceasta categorie este, de fapt, un om prudent, precaut, marcat de indoieli si care isi asuma, in mod lucid, o anumita distantare fata de asa-numita cauza comuna europeana. Ceea ce este insa cu adevarat grav este ca dintre eurosceptici sunt recrutati anti-europenii - acele persoane care militeaza in mod activ si programatic pentru iesirea din UE.
Intrarea noastra in Uniunea Europeana s-a facut cu costuri. Mari. Pana acum am platit mai mult decat am reusit sa castigam din apartenenta noastra la aceasta organizatie supranationala. Iesirea din Uniunea Europeana, la randul ei, ar presupune costuri enorme. De aceea, intelegerea fenomenului euroscepticismului este importanta pentru ca, odata fiind pus diagnosticul corect si evidentiate cauzele fenomenului, pot fi identificate si remediile.
Prima mare deziluzie resimtita de cetatenii Romaniei vizeaza nivelul de trai. Integrarea noastra euro-atlantica nu a avut drept efect o crestere semnificativa a bunastarii populatiei. Dimpotriva, s-au accentuat discrepantele intre un numar, din ce in ce mai mic, de romani care au reusit sa acceseze, intr-un timp record si intr-un mod de multe ori suspect, cele mai importante resurse ale statului si marea masa a cetatenilor, din ce in ce mai pauperizati. In al doilea rand, romanii sunt sens