Absentele de pe flancul sting al apararii si-au pus amprenta pe jocul Politehnicii. Politehnica a plecat, normal, foarte optimista spre Calarasi. Motive erau destule, ele fiind legate si de evolutia iesenilor din ultimele etape si de situatia in clasament a Dunarii. Din nefericire pentru ieseni, socotelile de acasa nu prea s-au potrivit cu cele de la Calarasi. Incercind din toate posibilitatile sa evite retrogradarea, intreg orasul de la malurile Dunarii s-a strins, la greu, alaturi de echipa. Prima mutare foarte importanta a fost aducerea unui nou trio ofensiv, format din virfurile Gavrilescu si Mihaila si dispecerul Bancila. La prima evolutie sub culorile Dunarii, toti trei au facut tot posibilul si au reusit sa-i convinga pe spectatorii calaraseni ca aducerea lor la echipa reprezinta un autentic cistig. Facind apropouri fata de jucatorii noi, la sfirsitul meciului, localnicii, foarte primitori de altfel, ne consolau spunind ca daca Poli juca cu o etapa mai devreme la Calarasi, obtinea macar un punct. Alaturi de tripleta amintita, a mai iesit in evidenta la gazde capitanul echipei, Stanciu, un mijlocas dreapta foarte harnic si tehnic care apartine de Dinamo precum si siguranta defensivei. In ceea ce priveste jocul iesenilor, trebuie sa spunem din start ca lipsa celor doi jucatori care ar fi putut sa evolueze pe postul de fundas stinga, Cantea si Gavrilescu s-a simtit. Tinind cont de aceste absente, antrenorii ieseni au mers pe mina debutantului Pricop care a fost al doilea fundas de marcaj, flancul sting urmind a fi acoperit si in atac, si in aparare, de Caunei. Aceasta mutare nu a functionat la cotele asteptate in ciuda eforturilor facute de jucatorii amintiti. Si poate ca acest lucru trecea neobservat daca fundasii centrali Urdaru si Paraschiv jucau asa cum o fac de obicei. Cei doi insa nu au prins insa nici ei o zi prea fericita, Campeanu fiind astfel destul de