Peisajul din centrul vechi al Bucureştiului nu ar fi fost complet dacă nu ar fi existat alături de cafenele cu decor de epocă şi buticurile cu haine vintage un anticariat unde să găseşti vederi cu Micul Paris sau cărţi copertate în piele ca odinioară. Anticariatul de pe strada Doamnei îşi deschide uşile atât pentru nostalgici cât şi pentru tinerii care vor să descopere Micul Paris.
De îndată ce am intrat, mi-au atras atenţia câteva postere alb-negru cu imagini vechi surprinse în centrul capitalei în urmă cu aproape un secol. Nu am recunoscut Piaţa Unirii fără blocurile de sticlă, care găzduiesc astăzi bănci sau magazine de firmă sau strada Lipscani fără tranşee şi clădiri dărăpănate. Am oftat, dorindu-mi să fi văzut în realitate aceste peisaje. În schimb, am căutat o carte veche pe rafturile din anticariat ca să simt mirosul acelor vremuri.
Sunt destul de puţine cărţi vechi, de aceea atunci când am găsit două volume din 1876, mi s-a părut că am descoperit o comoară. „Little women" de Louisa May Alcott. Foile erau îngălbenite şi hârtia subţire, dar coperţile vişinii ale volumelor erau legate bine şi finisate perfect. Am mai răsfoit puţin un album al celor 501 filme pe care trebuie să le vezi neapărat şi deja imaginaţia îmi zbura „Pe aripile vântului".
Nu am rezistat să nu îmi cumpăr o carte şi am ales „Portretul lui Dorian Grey" de Oscar Wilde. Îmi doream demult să citesc romanul şi am dat doar 2 lei pe el. La casă, după ce am plătit cartea, am intrat în vorbă cu vânzătorul care este, de fapt, chiar administratorul anticariatului. Îmi povesteşte că multe dintre cărţi le cumpără de la târguri de carte din Londra sau Frankfurt.
Cât am stat de vorbă cu domnul Ovidiu doi tineri şi-au achiziţionat dicţionare de limba engleză, pesemne că se pregătesc de începutul facultăţii şi au profitat de oferta de a cumpăra un dicţionar „Macmillan" cu cd l
