Tot mai mult se discuta in presa despre inevitabilitatea unui aranjament al Romaniei cu FMI pentru a acoperi un "gol" de finantabilitate externa a deficitului de cont curent; s-ar miza, se afirma, pe credibilitatea pe care un asemenea aranjament l-ar conferi credibilitatii politicii economice. Si unii lideri ai coalitiei de guvernare par sa salute un aranjament cu FMI - de pilda cel care subliniaza utilitatea unei examinari a bugetului public de catre experti de la Washington.
Romania are probleme in finantarea unui deficit de cont curent de peste 10% din PIB in conditiile in care:
- apetitul pentru asumarea de riscuri pe pietele economiilor emergente este foarte redus;
- pietele financiare (internationale si interne) functioneaza tot mai imperfect, caracterizandu-se prin spread-uri mari fata de dobanzile practicate de bancile centrale mari;
- pe piete se manifesta fenomenul de "rationare" (rationing) in sensul ca, de facto, nu putine economii nu mai au acces la finantare;
- desi leul este deplin convertibil, tranzactionarea impune costuri tot mai pagubitoare sistemului financiar local daca deprecierea este excesiva;
- perspectiva nu este de ameliorare pe pietele internationale; dimpotriva, nevoile unor economii mari ar accentua un efect de evictiune in defavoarea economiilor emergente cu deficite extreme majore.
FMI nu are resurse pentru a face fata de unul singur solicitarilor de la numeroase economii care au nevoie de finantare. De aceea FMI este, intr-o forma sau alta, implicat in aranjamente alaturi de alte institutii care pot acorda sprijin financiar. Asa s-a intamplat in cazul Ungariei, Letoniei, Ucrainei etc. Mai exista ceva ce trebuie subliniat: aceste aranjamente (cu FMI), in cadrul unui pachet mai larg de sprijin financiar, tintesc asistenta financiara directa pentru tarile in cauza. Pietele sunt atat de inghetate in