Angelica Stanciu este o tânără liniştită şi modestă. Se ajunge destul de greu la sufletul ei şi, la fel de greu, o determini să-şi povestească viaţa. Este precaută în tot ceea ce face şi obişnuieşte să analizeze orice. Când a fost mică a fost foarte cuminte. Nu ieşea din cuvântul părinţilor şi a suferit foarte mult când aceştia nu i-au dat voie să urmeze Cercul de Literatură care funcţiona în cadrul Palatului Copiilor.
„Locuiam în partea veche a oraşului. Făceam foarte mult până în centrul municipiului, iar de acolo până la Palat mai trebuia mers o bucată bună de drum. Părinţii nu aveau curaj să mă lase să merg singură, iar ei nu aveau timp să mă ducă acolo. Aşa că am început singură să scriu. Am scris şi poezii, dar şi versuri de muzică populară. Eram atrasă de poezia în grai bănăţean”, a spus Angelica.
La liceu şi-a împlinit visul. A devenit colaborator al Bibliotecii franceze din oraş şi s-a apropiat foarte mult de literatură. A scris la revista „Notre chemin“ (Drumul nostru) timp de câţiva ani şi s-a implicat în multe acţiuni culturale.
A învăţat graiul bănăţean la Şopotul Nou
Obişnuia să-şi petreacă vacanţele în Şopotul Nou. Acolo s-a familiarizat cu graiul bănăţean. „Mi-a plăcut mereu lumea satului. Sunt şi acum fascinată de curăţenia, sinceritatea şi simplitatea oamenilor de acolo. Este o simplitate care duce la măreţie. La sat există decenţă, oamenii sunt respectuoşi, dau dovadă de abnegaţie faţă de anumite persoane. Din păcate, la oraş s-au pierdut toate acestea”, a mai spus tânăra.
Fascinată de folclor în facultate
În anii de facultate a participat la cursurile de folclor susţinute de profesoara timişoreană Otilia Hedeşan, chiar dacă nu avea de studiat această disciplină. „Eram fascinată de cursurile Otiliei Hedeşan. Mergeam şi asistam. Am învăţat multe. Acum îmi prind f
