Minunate zile de muzică şi de reală poezie ne oferă ediţia din acest an a Festivalului „George Enescu“. Minunate şi sublime acorduri se nasc în sala Ateneului Român, la Sala Mare a Palatului – care, de cînd a devenit mai mică, are o sonorizare mai bună – sau la Opera Naţională Bucureşti, mai bine înşurubată anul acesta în agenda Festivalului. Extraordinari muzicieni au tot fost prezenţi pe podiumurile de concerte şi vor mai veni, unul după altul, pentru a ne face să ne bucurăm, mereu şi mereu, de marea muzică. Un divers şi variat alcătuit program completează anul acesta concertele propriu-zise, oferind amatorilor de muzică şansa unei frumoase şi unice luni de septembrie. Ce să alegi mai repede, unde să fugi mai iute? La Sala Mică a Palatului, rebotezată „Auditorium“, sînt programate foarte incitante recitaluri de muzică de cameră. Formaţia Nash Ensemble London, cu un program alcătuit din glorii ale muzicii secolului al XX-lea, Bartók, Enescu, Ravel, Schönberg (Verklärte Nacht), a fost de nota zece. Ca să dăm doar un singur exemplu: în ciclul de „Concerte de la miezul nopţii“ – care încep, totuşi, la ora 22.30 şi completează serile de weekend – avem programe dintre cele mai atractive. O integrală a simfoniilor lui Franz Schubert, cu Wiener KammerOrchester sub bagheta lui Heinrich Schiff, poate face cinste oricărei mari săli de concert a lumii. Merită să nu ratăm o astfel de ocazie. La Operă, după premiera cu Oedipe, au urmat provocatoare spectacole, precum Otello de Verdi, într-o montare ieşită din norma versiunilor tradiţionale, semnată de Mihai Măniuţiu, dar şi un clasicizant Manon Lescaut, cu Daniela Dessi în rolul titular. Plus baletul Lacul lebedelor, plus, plus, plus. Nici nu ştim ce să selectăm dintre multele concerte derulate în ultimele zile. Recitalul cvartetului german pus sub sigla francezului Fauré, cu un program care îi cuprindea pe Mahler, Enes