Am început să mă antrenez pentru cursele de maraton în urmă cu mai bine de patru ani, mai exact în ianuarie 2007. De atunci am alergat şi am trecut linia de sosire în 8 curse de maraton.
Am avut un blog despre alergare pe site-ul cotidianului ”Evenimentul zilei” în care am povestit călătoria spre primul maraton, cel de la Budapesta, de la sfârşitul lui septembrie 2007. De atunci s-au întâmplat multe, am alergat mai repede sau mai încet, am fost accidentat, mi-am revenit, am fost bucuros şi am fost trist. Dar ce s-a întâmplat cu adevărat important în aceşti ani e faptul că din ce în ce mai mulţi români au descoperit alergarea.
De fapt, şi acesta e motivul pentru care reîncep să scriu despre lumea magică a alergării, vreau să fiu alături de cei care au pornit pe acest drum şi să le împărtăşesc o parte din aventura mea cotidiană care mă duce spre o nouă cursă.
Am 43 de ani. La 39 de ani când m-am apucat de antrenament aveam 100 de kilograme, acum am 83. Cel mai bun timp cu care am terminat o cursă de 42,195 de kilometri a fost în 3 ore şi 42 de minute. S-a întâmplat la Bucureşti, toamna trecută.
Mă găsiţi aici pe MySport în fiecare luni, miercuri şi vineri. Aştept întrebările voastre la care voi încerca să răspund.
Am început să mă antrenez pentru cursele de maraton în urmă cu mai bine de patru ani, mai exact în ianuarie 2007. De atunci am alergat şi am trecut linia de sosire în 8 curse de maraton.
Am avut un blog despre alergare pe site-ul cotidianului ”Evenimentul zilei” în care am povestit călătoria spre primul maraton, cel de la Budapesta, de la sfârşitul lui septembrie 2007. De atunci s-au întâmplat multe, am alergat mai repede sau mai încet, am fost accidentat, mi-am revenit, am fost bucuros şi am fost trist. Dar ce s-a întâmplat cu adevărat important în aceşti ani e faptul că din ce în ce mai mulţi români au descoperit a
