Axiomă: Fiecare om sau colectivitate de oameni îşi are pînă la urmă propriile sale precepte şi conduite, adevărate legi în relaţia sa cu lumea.
Legea impusă. D.G.A.F.I. Cu doar un an în urmă, Angela S. ţi-ar fi răspuns indignată că nici măcar nu concepe să dea mită cuiva. Că: vezi, aşa ceva nu pot înţelege, nu intră-n codul meu genetic, poate am prea mulţi ani de stat acasă, pur şi simplu nu pot. Însă, ce să faci - trece timpul ca nebunu' - şi Angela S., printr-o uneltire a sorţii, s-a trezit faţă-n faţă cu Direcţia Generală a Administraţiei Financiare a Imobilelor. A descoperit atunci cu stupoare că, dacă vrei să-ţi cumperi un apartament, e musai, ca să faci treaba să se urnească, să laşi unei persoane, pentru început, un plic cu bani. Confuză şi năucă, tremurîndă ca o lebădă din poeme, Angela a intrat în vorbă cu respectiva persoană, a ascuns nişte bani (fără plic) într-un ziar, a pus ziarul pe masă şi cu o voce gîtuită de emoţie a rostit: poate vreţi să vă uitaţi la anunţurile de mica publicitate. Persoana nu a catadicsit să o privească şi a continuat să lucreze. După cîteva clipe de tăcere, Angela a deschis ziarul şi a scos un ţipăt: aici. Banii au zburat peste birou şi pe sub el, lumea şi-a întors dezaprobator capetele, persoana a îngheţat. Vă rog să ieşiţi afară, a spus, după care a continuat imperturbabil să scrie.
Legea altfel. La ţară Iosimică n-a făcut bine ce-a făcut. Păi da' cum? Cu un zîmbet complice, tanti Olimpia lasă din mînă găleţile cu lapte, şi, dacă aş repovesti totul, ne-ar prinde cu siguranţă noaptea, şi nu e bine să te prindă noaptea aşa pe oriunde fără un cîine zdravăn de pază. Aşa că Iosimică n-a făcut bine ce-a făcut, ştia că fata aia e fără minte, că bărba'su e plecat şi copilu' e deja mărişor, nu, Iosimică n-a făcut deloc bine, maică, să se dea la femeie căsătorită, cînd, vorba aia, el e tînăr şi frumos şi sînt atîtea fe