... scrie Der Spiegel, într-un articol preluat de cotidianul Timpul, din Chişinău. Din păcate, ceea ce se întâmplă la Chişinău este nu numai un eşec pentru Europa, ci o cădere similară unei morţi lente şi nevăzute. Alianţa pentru Integrare Europeană a început bine, dar probabil că, prinsă în vârtejul programului european, a neglijat prea mult ce se întâmplă în bucătăria proprie.
Era şi constatarea pe care o auzeam în urmă cu câţiva ani, doar doi de fapt, când în Trasnistria nerecunoscută se alegea un nou nerecunoscut preşedinte, Evgheni Şevciuk. Analiştii politici moldoveni şi oficialii OCDE se întrebau cum de totuşi noul guvern pro-european nu observă că-şi sapă singur groapa navigând cu toate pânzele sus spre ţărmul european. Uneori, atunci când visezi la un singur lucru, un singur ţel, cazi în groapa neastupată care se deschide exact în faţa ta. Privind spre cer, spre alte orizonturi, nu o vezi. Când eşti deja căzut, este mult prea târziu pentru a mai remedia ceva. Nu este desigur, pentru mine în orice caz, de blamat direct prim ministrul Vlad Filat, ci poate doar cei care i-au stat prin preajmă şi care l-au sfătuit. El, dacă este de blamat pentru ceva, este pentru un singur lucru: ar fi trebuit să delege mai mult şi să-şi aleagă totuşi doi-trei colaboratori în care să aibă încredere, şi cărora să le încredinţeze iţele politicii moldoveneşti. Astăzi devenită, dintr-un fantastic vin de calitate, o simplă zamă.
De departe, ce este de neînţeles este lipsa de viziune a liderilor moldoveni, mai ales că aveau încă viu precedentul comunist plus practicile tipice vecinilor ruşi. Era foarte simplu ca, odată aflaţi la putere, să marcheze o ruptură evidentă şi vizibilă cu tot ceea ce însemnea practici de aparatcik: politizarea posturilor, acordarea lor în funcţie de algoritmul politic, este cea mai de temut şi cea mai penibilă practică din timpurile comunismului.