Cum se burzuluieşte vremea, cum se strâng norii, păcălind soarele, şi începe să plouă tâmpeşte, îi auzi pe mulţi oameni văitându-se: "Se schimbă vremea şi iar mă înţeapă tare genunchii".
Cum se burzuluieşte vremea, cum se strâng norii, păcălind soarele, şi începe să plouă tâmpeşte, îi auzi pe mulţi oameni văitându-se: "Se schimbă vremea şi iar mă înţeapă tare genunchii". Stai şi te întrebi pe bună dreptate de ce oare nu se văicăresc oamenii la schimbarea timpului de dureri în şold sau de dureri în glezne sau de dureri în umăr. Răspunsul este surprinzător pentru că mulţi, în frunte cu mine, nu ştiam acest lucru. Genunchiul este polul frigului în corpul omului. Şi asta pentu că el este cu articulaţie rece şi resimte primul schimbările vremii.
MeteosensibilitateaOasele şi cartilajele din genunchi se află mai la suprafaţă, mai aproape de piele. Dacă pipăi simţi sub piele rotula, tibia, peroneul. De aceea există la unii meteosensibilitatea, fiindcă genunchiul aflat mai la suprafaţă reacţionează primul la modificările de temperatură, de umiditate, de circulaţie a aerului. Şoldul se află mai în profunzime, mai în adâncul corpului, ca şi umărul acoperit şi el de mulţi muşchi. De aceea, ele nu sunt influenţate repede de vreme. De
altfel, genunchiul este o construcţie splendidă, unde se găsesc perfecţiuni. Explică construcţia şi artroza, adică uzura genunchiului, medic primar dr Rodica Marinescu, şef de secţie Ortopedie II la Spitalul Colentina. Este miraculos cum genunchiul îşi păstrează stabilitatea în condiţiile în care oasele pe rotulă se întâlnesc fără să aibă un locaş al lor, ci pur şi simplu se aseamănă cu două bile care se plimbă pe o tipsie lustruită. Şi fiindcă a venit vorba despre fineţea suprafeţelor osoase trebuie spus că Creatorul a realizat o asemenea perfecţiune, un asemenea luciu al suprafeţelor osoase din genunchi