Doctorul Raed Arafat mi se pare unul dintre foarte rarii profesionişti oneşti din această guvernare. Tocmai de aceea, demisia d-sale nu se justifică în acest moment. Legea Sănătăţii este încă în faza de dezbatere publică, nu a fost discutată în Parlament, adoptarea ei forţată, prin asumarea răspunderii guvernului, e o perspectivă respinsă public şi clar de preşedintele Băsescu. Deocamdată, această lege apare doar sub formă de cadru general, suportând, deci, ajustări şi precizări. Mai e de luptat. Demisia de onoare din funcţia de secretar de stat, care înseamnă mai multă răspundere decât cea de fondator al SMURD, se dă doar când nu mai ai nicio speranţă, fie şi teoretică, de a schimba ceva.
Dr. Arafat nu ţine seama nici măcar de faptul că punctele sensibile ale Legii Sănătăţii n-au avut timp să se traducă şi să se aşeze în conştiinţa publică, ca să înţeleagă şi oamenii cine pe ce se ceartă. Gestul prematur al d-sale este explicabil mai degrabă din perspectiva unei schimbări politice de regim în urma alegerilor de anul acesta, decât din punct de vedere profesional. Regret că logica mă obligă să spun asta.
În ceea ce priveşte serviciul de Urgenţă şi ambulanţele, nu am decât o certitudine: echipajul de salvare trebuie să ajungă rapid la bolnav şi să-i acorde o asistenţă eficace. În rest, doar întrebări:
1. Va fi avantajat bolnavul grav de o concurenţă între firme de Urgenţă asemenea celei dintre companiile de taxiuri? Dacă firma de taximetre "Birja" răspunde târziu sau deloc la apel, dacă maşina întârzie sau şoferul fumează fără să-ţi ceară permisiunea, data viitoare vei suna la firma "Roaba". În cazul ambulanţelor însă, se poate să suni direct la "Dricul".
2. Asta dacă decide bolnavul sau apropiaţii săi alegerea firmei de Urgenţă. Dacă alegerea va aparţine statului, bolnavul putând să sune la un număr de uz general, atunci pe ce criterii se va f