Saracul Dinescu! Daca in '93, cind ne vizitase in fruntea unui grup de scriitori, ar fi putut sa anticipeze ce efect vor avea cuvintele sale, odata publicate, probabil ca, vorba veche, ar fi sucit gitul elocintei. „Tocmai am specificat ca am venit in Moldova nu ca sa ne tinem de programe festive si de, eu stiu, sa dansam Hora Unirii (ceea ce, pina la urma, n-am scapat-o, nici astazi), ci sa discutam despre rolul nostru comun, despre mostenirea sinistra, pe care o avem si unii, si altii din partea vechiului sistem; despre faptul ca, iata, noi, intelectualii, ne-am implicat in istorie mai mult ca oricind si nu se stie daca avem cu adevarat vocatie de oameni politici. Pentru ca acuma-i la moda ca scriitorul sa fie si om politic, stii? Si mai ales la voi se vede foarte bine acest lucru. Din fericire, majoritatea scriitorilor romani au cazut la alegeri in Romania, fiindca au candidat ca independenti. In schimb, in Parlamentul Moldovei, stiu ca sint o suma intreaga de poeti, prozatori, deveniti peste noapte oameni politici. Si spuneam ca aceasta poveste nu e de azi, e totusi de ieri, in sensul ca Havel a dat primul semnalul ca, iata, un scriitor poate sa devina presedinte al republicii. Dar teama mi-e, vreau sa spun, ca la ora asta Havel nu mai este dramaturgul care era acum citiva ani, in sensul ca un scriitor care o ia pe acest tobogan al politicii risca sa se rateze ca scriitor; si am impresia ca pina la urma nici ca om politic nu izbindeste. Pentru ca omul politic in general are o anumita strategie care incalca, de fapt, de multe ori morala. Si un artist traieste prin morala, in primul rind, stii? Pentru ca un om politic trebuie sa faca frumos, sa placa la toate categoriile sociale, sa placa chiar si dusmanilor sai. Or, un artist trebuie sa-si asume chiar si dusmanii, nu? Pentru ca el, artistul, e un profesionist al adevarului, si adevarul intotdeauna supara; si un om