S-a înnoptat de-a binelea la Palat. Cerul e ca tăciunele şi parcă geme. E scâncetul stelelor ce s-au stins prematur. Şi tăciunii lor au umplut văzduhul cu o cenuşă groasă, de nepătruns. Mirosuri calcinate plutesc de jur-împrejur, mirosuri astupătoare. Nici legendara cucuvea nu se aude, a fost "zburată", pentru raţiuni superioare de stat, din schema administraţiei cotroceniste. Din pricini de austeritate, desigur. "Organigrama" oranj n-o mai cuprinde. Se compromisese îndestul în epoca iliescistă. Era criptocomunistă, perversa! Nemaipunând la socoteală dosarul de "ciripitoare" la securitate.

În biroul prezidenţial becurile luminează strident. O lumină prefăcută, amăgitoare. Televizoarele sunt în surdină. Imagini cu puhoaie de ape şi sinistraţi. Calupuri publicitare şi inşi care se ceartă pe muteşte, înghiţindu-şi isteric tusea partinică. E linişte foşnitoare în încăpere. Preşedintele lucrează. Stă înfundat în jilţ şi citeşte. Şade aşa de aproape două zile. A mâncat pe apucate, între capitolele sau secţiunile din codurile cu proceduri judiciare. Faţa i s-a scofâlcit de atâta oboseală, şi vena de la gât zvâcneşte nevricos. Subliniază apăsat cu pixul din loc în loc şi-şi izbeşte fruntea cu palma ori de câte ori se încruntă. I se năzărise să le studieze din scoarţă-n scoarţă ca nu cumva juriştii să fi omis vreo instituţie importantă de drept. Musai, hrisoavele trebuie promulgate la toamnă, stăpânii de la Bruxelles şi-au pierdut răbdarea.

S-au prins demult că-i ducem cu preşul. Oricum, treburile cetăţii nu-l zoreau, agenda era cam goală. După reînvestire, nimeni nu-l mai băga în seamă. Invitaţiile de afară, de la omologii săi, nu soseau deloc la Cotroceni. Toţi îl izolaseră, ca şi când era ciumat, însă nu era. Dar cum să le explice, de vreme ce ei se fereau de el, îl ocoleau? I-ar fi plăcut să-l plimbe reginele în caleşti aurii sau regii în limuzine l