Unui român, trăitor în România, îi este foarte dificil să vorbească despre votul de pe 25 noiembrie cu optimism. Mă aflu în aceeaşi situaţie. Trăiesc la bloc, la etajul patru, ca mulţi dintre voi, plătesc facturi imense la întreţinere, am un salariu de care s-ar jena un şomer din Germania, îmi fac mari griji pentru viitorul copilului meu, privesc cu amărăciune cum nişte indivizi care îmi sunt inferiori intelectual şi moral mă sfidează cu averea lor dobândită prin furt, prin hoţie, prin minciună. Trăiesc amărăciunea de a fi român al României anului 2007. Totuşi, am încredere în democraţie. Am încredere în puterea de regenerare a poporului meu. Duminică vom merge la vot. Îi vom alege pe cei care ne vor reprezenta în Parlamentul European. Duminica este ziua Domnului. Cândva se spunea că „vox populi, vox Dei“ - vocea poporului este vocea lui Dumnezeu! Cred că duminică strigătele ipocrite ale politicienilor noştri nu vor mai avea vreo putere. Cred că atunci se va auzi o singură voce, a noastră, şi astfel, prin noi, Dumnezeu va lucra şi ne va rândui ceea ce merităm. Aceasta este sublima putere a democraţiei, anume că niciodată nu vom avea parte de altă conducere, de altă reprezentare decât aceea pe care o merităm. Dacă în urma votului de duminică vom avea în Parlamentul European nişte escroci, nişte jigodii, nişte analfabeţi, nişte parveniţi, atunci înseamnă că aşa ne-am dorit fie prin votul exprimat, fie prin faptul că nu am mers la vot şi am lăsat puterea de a alege în mâinile altora. Dacă, dimpotrivă, în urma votului vom trimite în Parlamentul European nişte oameni cu bun-simţ şi loiali ţării, atunci se poate spune că începem să ne trezim din rătăcire şi să ne vindecăm. Democraţia este un sistem în care învinge cel mai consecvent. Mulţi dintre politicienii români au fost consecvenţi în a fura, în a adopta legi care să le legalizeze hoţia şi să-i facă imuni în faţa legii