Viaţa lui Adrian Păunescu povesită de Andrei Păunescu

Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (107)

___________________________________________

13 mai 1987

Ieri, acelaşi doctor Florin Brătilă ne-a invitat la masă la restaurantul chinezesc Nan Jing de pe Bulevardul Ana Ipătescu. Soţia dânsului, doamna Cora, este fermecătoare, dar e de părere că mâncarea chinezească nu-i obligatorie pentru medicii acupuncturişti care aplică metode asiatice, decât cu nevestele de faţă şi nu prea des.

Atenţie la musafiri

Fiindu-ne oaspete tânăra scriitoare Dana Opriţă, tata mă îndeamnă să mă port cu un plus de atenţie faţă de musafiri. Nu din alt motiv, decât acela că tatăl Danei conduce, din punct de vedere organizatoric, armata română, şi nici eu nu mă simt prea bine (dacă nu intru la facultate, mă prinde toamna depunând la cazarmă jurământul pentru patrie).

Un domn: Gigi Trif

Intrându-mi în drepturi cetăţeneşti, încep să fac demersurile necesare obţinerii Atestatului de artist liber profesionist. Domnul Gigi Trif de la Consiliul Culturii ne primeşte, pe A.P. şi pe mine, cu o transparenţă pe care n-o credeam posibilă în instituţia de tristă amintire şi de amar prezent. Om de bine, domnul Trif îmi promite că îmi va da viză de « bun de interpretat în public » pentru cele câteva zeci de piese din repertoriu şi nu uită să se mândrească, pe bună dreptate, cu împrejurarea de a fi fost în acelaşi juriu cu A.P. la Festivalul de muzică tânără – folk “Primăvara baladelor - 1973”.

Schimbări la Cultură

Şi, dacă tot suntem la Casa Scânteii, trecem pe la revista “Contemporanul”, să luăm şpaltul articolului lui A.P. “Biruit-au gândul”, din ciclul “Povestea poeziei române”. Secretarul general al redacţiei, Mircea Herivan, avertizează (în şoaptă) că se lucrează tot mai greu cu cenzura. Mai nou, se răscole