Vă mai amintiţi? Timp de o lună, cât a durat pe cât de costisitoarea, pe atât de inutila campanie electorală, politicienii noştri au trăncănit pe toate posturile tv despre cât de important e ca românii să iasă la vot şi, mai ales, să-i aleagă pe cei demni să-i reprezinte în Parlamentul european.
Liderii de opinie s-au aşezat de jur-împrejur, ca la clacă, sau în linie, ca vrăbiuţele pe sârmă, pentru a explica românilor cât de important e ca în Parlamentul European să ajungă din partea noastră cei mai europeni dintre politicieni.
Nu numai europarlamentari maeştri în mecanismele europene, dar şi analişti specializaţi în UE au apărut pe toate televiziunile, mai mult sau mai puţin contra cost, pentru a demonstra cu exemple concrete rolul jucat de reprezentanţii competenţi ai unei ţări în promovarea intereselor ţării respective la Bruxelles.
Între cele trei partide principale - PSD, PD-L, PNL - s-a încins o veritabilă întrecere, pentru a arăta românilor că pretendenţii lor sunt cei mai buni pentru a-i reprezenta în Parlamentul European. PSD s-a fălit cu Adrian Severin şi Corina Creţu. PD-L, cu Monica Macovei şi Theodor Stolojan. PNL, cu Renate Weber.
Toţi, dar absolut toţi politicienii şi liderii de opinie au susţinut că românii trebuie să iasă la vot pentru a dovedi Europei că sunt europeni. Politicienii şi analiştii au avut dreptate. Oricât de competenţi ar fi reprezentanţii noştri, interesele României depind de alte lucruri decât prestaţia lor (forţa economică, conştiinţa egalităţii cu alte membre ale Uniunii Europene), totuşi, după doi ani de la aderare, până şi cei care nu pricep prea bine mecanismele de funcţionare ale instituţiilor europene ar fi trebuit să fie atenţi la aceste pledoarii.
Pentru că, şi analfabet absolut să fii, tot ţi-ai putea da seama că unui europarlamentar român i se cere fie şi măcar