Soţia regelui Carol I a pus bazele unui sistem modern de caritate, care a venit în ajutorul a zeci de mii de români.

Regina Elisabeta a României a marcat puternic istoria ţării. Deşi a fost o prezenţă publică discretă, ea a influenţat dezvoltarea primului sistem de protecţie socială din societatea românească. Regina Elisabeta şi-a asumat misiunea de a dezvolta instituţii de caritate puternice şi generoase, iar de ajutorul oferit de acestea au beneficiat zeci de mii de români. Acest sistem de instituţii de caritate a fost extrem de eficient în timpul Războiului de Independenţă, când Regina Elisabeta a mobilizat resurse impresionante în ajutorul răniţilor transportaţi de pe front. Această implicare i-a adus reginei apelativul de „mama răniţilor“. O personalitate puternică Născută în anul 1843, într-una dintre cele mai cunoscute familii aristocratice germane, Elisabeta a fost fiica lui Hermann, principe de Wied. În anul 1869, ea a venit în România pentru a se căsători cu principele domnitor Carol I, cel care avea să devină primul rege al României. Carol se afla doar de trei ani pe tronul României, o ţară săracă şi înapoiată, aflată sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Căsătoria ei cu principele Carol I nu era deloc pe placul familiei, care nu vedea cu ochi buni aventura românească a tinerei prinţese. Elisabeta a depus eforturi imense pentru a-şi ajuta soţul să modernizeze ţara şi să schimbe imaginea ei. Printre altele, ea a avut o bogată activitate literară sub numele de Carmen Sylva, prin intermediul căreia a încercat să promoveze realităţile româneşti într-o lumină corectă. Elisabeta i-a protejat pe tinerii creatori de valoare. Ea a încercat să-l sprijine şi pe Mihai Eminescu, însă acesta a refuzat ajutorul financiar ori premiile băneşti oferite de regină datorită faptului că, în calitate de jurnalist, îl criticase dur pe Carol I, iar acceptarea sprijinului oferi