De-a lungul istoriei Statul si-a justificat autoritatea si limitele prin diferite concepte. Fiecare ideologie a adus propria justificare si propriile limite de autoritate ale Statului. Nu ma doresc exhaustiv pentru ca e imposibil intr-un asemenea spatiu de discutie ca un blog sa se ajunga la un asemenea deziderat.
In Europa medievala Statul se justifica prin "dreptul divin al regilor", in China prin "mandatul cerurilor", in Statele teocratice divinul primeaza asupra legilor umane. In toate aceste tipuri de Stat absolutismul, personal sau de grup, permitea unei persoane, sau grup de persoane, decizii imuabile care afectau toate domeniile vietii, limitele Statului erau la discretia acestor persoane. In cazul Nazismului sau Comunismului religiile au fost inlocuite cu ideologii, formele de manifestare fiind, insa, aceleasi. Puterea absoluta a unei persoane sau grup de persoane era data, si inca mai este, de ideea ca exista adevaruri care nu pot fi puse la indoiala, religia, ideologia in cauza. Ca o consecinta orice critica adusa religiei sau ideologiei era considerata subminare a puterii si justificarii Statului, care se confunda cu conceptele respective, si trebuia eliminata.
Vedem astfel ca orice Stat discretionar, dictatorial, are ca esenta considerarea unor concepte ca fiind adevaruri absolute, nediscutabile sau criticabile.
E destul de usor de observat un stat totalitar, este statul in care critica la adresa reprezentantilor acestuia sau ideologiei dupa care se conduce este reprimata violent. Fara exagerare, crimele din Rusia sau Iran sau Arabia Saudita, neoficiale ca in Rusia sau oficiale ca in restul exemplelor, ne conduc la faptul ca totalitarismul este prezent in aceste state.
Lucrurile sunt schimbate in secolul XVII cand Jean Jacques Rousseau da nastere "teoriei contractului social". In esenta aceasta teorie are ca pr