Concluzia acestor intilniri, concretizate in texte inedite, e simpla si o lansez abrupt: cite nume, atitea formule. Generatia 2000? Hm, chiar conteaza? Limpede mi se pare ca exista destui poeti de certa valoare, care nu asculta de mode sau de comandamente straine de propriul temperament. Acum vreo doua saptamini am povestit cite ceva despre drumul cu trenul pina la Savirsin, caruia i-am cazut victime eu si poetul iesean Constantin Acosmei. A venit vremea sa dau seama si de cele savirsite acolo... Intre 8 si 14 septembrie 2008 s-a desfasurat, pentru a doua oara consecutiv, Tabara de creatie de la Savirsin. Altruismul organizarii acestei ispravi si l-au asumat, ca si in 2007, revista Arca din Arad (animata de poetul Vasile Dan si de Ioan Matiut), Uniunea Scriitorilor din aceeasi urbe, precum si primaria din Savirsin, alaturi de fostul edil Ioan Vodicean. Tabara incepe sa capete traditie si sa transforme pitoreasca asezare de pe Mures, innobilata si de domeniul regal, intr-un punct distinct pe harta poeziei anilor 2000. Acum imi platesc sejurul, caci sint pus in incomoda (pe moment, pentru ca Vancu si Leac beau in Sibiu si pun sare pe rana prin telefon) ipostaza de a raporta cu respect cele petrecute acolo: cea de a doua antologie nascuta aici, intre partide de fotbal, tentative esuate de pescuit, rataciri la miezul noptii prin lanul de porumb, mese abundent stropite cu alcooluri inspiratoare, focuri de tabara, cintari prelungite pina catre dimineata. Intre toate acestea, cum era firesc, poezia a constituit liantul, numitorul comun. E o idee cum nu se poate mai nimerita sa facilitezi convietuirea (pasnica) a nu mai putin de 12 poeti, cu personalitati si tabieturi distincte, basca un critic guraliv, obositor si inutil in peisaj. Numai ca, impreuna cu doi dintre laureatii premiilor de anul trecut (Radu Vancu si Stefan Manasia), acesta a avut ticaloasa misiune de a desemna