Victor Ponta incearca sa acopere cu o smecherie ieftina o mare, o imensa ticalosie impotriva interesului national si propria sa lasitate. Guvernul a aprobat prin hotarare de guvern privatizarea CFR Marfa, dar trimite HG la CSAT, spre avizare, si semneaza contractul doar daca avizul este pozitiv.
Ce urmareste? Daca CSAT, condus de Traian Basescu, accepta privatizarea inseamna ca presedintele isi asuma la randul lui aceasta ticalosie. Daca respinge contractul atunci, nu-i asa, CSAT a ratat aceasta privatizare, nu Guvernul, nu Victor Ponta, care ar fi exonerat de raspunderea pentru esec.
Mai exista si posibilitatea ca Traian Basescu sa nu convoace CSAT si sa fie depasit termenul in care trebuie semnat contractul de privatizare, situatie in care, din nou, Victor Ponta scapa sau crede domnia sa ca scapa.
Dintr-un bun inceput trebuie spus ca CSAT nu are atributii in privinta contractelor de privatizare. A avizat deja de principiu, in primavara, privatizarea CFR Marfa, dar mai departe devine o chestiune strict guvernamentala.
Asa ca Victor Ponta, intr-un gest de lasitate ridicol, fuge de raspundere si incearca sa paseze cartoful fierbinte inapoi la cel care i l-a pus in brate atunci cand a refuzat sa desemneze un nou ministru al Transporturilor pana pe 23 august.
Daca Victor Ponta era sigur ca privatizarea este buna, ca serveste interesul national, ca Gruia Stoica nu isi desavarseste de fapt jefuirea CFR Marfa, ar fi trebuit sa isi asume acest contract, cu efectele lui politice, electorale, cu disponibilizari si toate celelalte.
Daca, dimpotriva, a constatat ceea ce se vede cu ochiul liber si din avion, ca este vorba despre o imensa ilegalitate, ar fi trebuit sa isi asume esecul barbateste, sa blocheze contractul si sa o ia de la capat. Ar fi fost cu mult mai putin nociva renuntarea, cu costul ei desigu