Când aveam 17 ani intrasem într-o gaşcă de băieţi şi fete ceva mai mari decât mine, deja studenţi. Era vorba de un criteriu zonal, la mine pe stradă nefiind juni fix de vârsta mea. La vârsta aia deja munceam la un săptămânal, aşa că încercam să compensez diferenţa de ani dându-mă mare spărgând lovele aiurea şi făcându-le cinste celorlalţi. Mă dădeam la Irina, care era studentă la Medicină în anul III. Fata se cam juca, îmi lăsa senzaţia că mă place, aştepta să o scot la un gin tonic (pe atunci, în primii ani după căderea lui Ceauşescu, părea ceva foarte rafinat), dar când să finalizăm în mod glorios pretexta că nu poate veni la mine, fiindcă are de învăţat despre sistemul osos sau se trezeşte a doua zi foarte devreme, pentru nu ştiu ce seminar.
Era începutul lui iulie, sesiunile se terminaseră, când Petre, un amic politehnist, ne-a propus mai multora să mergem în gaşcă pentru câteva zile la mare, la Costineşti. Făcuse rost prin Liga Studenţilor de la ei de cazare aproape gratis la căsuţele de piatră şi cum unii dintre colegii lui nu voiau să meargă, putea să-şi ia prietenii din cartier pe locurile lor.
ÎNTUNERIC
M-am aruncat imediat în iniţiativa asta când am aflat că vine şi Irina. Am ajuns la Costineşti seara pe la şase, cu un tren care ne-a ţinut în câmp vreo două ore. Până am campat, am dat buletinele şi restul angaralelor, mai trecuse ceva timp. O primă măsură a fost să ne punem la o ţinută aproape lejeră şi să ieşim la plajă. Acolo existau doar rudimente de comerţ privat, nişte chioşcuri de tablă amplasate din loc în loc. Aşa că am luat multe beri la litru şi am început să balotăm în noi. Pe măsură ce goleam recipientele (sticle de "sticlă", nu se inventaseră PET-urile), Irina părea tot mai interesată de mine. Am început să ne ţinem de mână în faţa Hotelului Forum, iar când am ajuns în pelerinaj, cu sticle cu tot, în
