Prima modernizare românească oferă o serie de exemple, utile şi astăzi, cu privire la necesitatea „îmblînzirii“ unei populaţii de cele mai multe ori pasive, şi din cînd în cînd rebele. Căci, nu-i aşa, statul modern are nevoie de resurse pentru a hrăni imensul aparat administrativ ce urma a se naşte, şi de supuşi fideli pentru a „guverna“ în linişte. Pentru acest obiectiv apare presa oficială, distribuită, mai mult forţat, prin sate şi cătune, acolo unde preoţii ar trebui să citească şi să mai ales să inducă ideea supunerii în faţa regulii. Printre cei vizaţi se numără bineînţeles şi copiii. La 1843, Învăţătorul Satelor redactează „sfaturi“ şi „reguli“ cu privire la bunul comportament la şcoală şi la biserică. Lectura lor emană o stranie actualitate. Iată cîteva dintre ele:
„Copii! Aveţi-vă sculele de şcoală totdeauna în orînduială şi gata. Nu stricaţi nimic dintr-însele şi păziţi-le curate.
Înainte de a pleca de acasă căutaţi-vă dacă hainele voastre sînt curate. Obrazul şi mîinile curate, să fie spălate, unghiile tăiete, părul capului în orînduială.
Plecaţi de-acasă la vreme şi nu vă opriţi pe drumul şcoalei pentru a putea ajunge la vremea hotărîtă. Vi se porunceşte straşnic a nu întîrzia pe uliţe, ori a face larmă pe unde umblă oamenii.
Mergeţi pe drum în linişte şi luaţi-vă căciulile, cînd vedeţi pe vreunul mai mare sau mai bătrîn decît voi.
Cînd ajungeţi la uşa clasului, curăţaţi-vă noroiul prin zăpadă de pe picioare şi scuturaţi-vă şepcile ori căciulile şi hainele voastre.
Cine vine tîrziu trebuie să spuie învăţătorului drept adevărata pricină. Rău este de acela care voieşte a se scuza cu minciuni. Orice minciună se pedepseşte aspru.
Cînd intraţi în clas faceţi învăţătorului cuvenita ploconire.
DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala li